CRIME NEPEDEPSITE contra umanităţii Nec plus ultra 24 Aprilie 1915 = 99 ani…

24 Aprilie – sărbătoarea sfinţilor mitropoliţi transilvăneni la Alba Iulia, Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava Brancovici sunt cinstiţi de B.O.R. din România, U.E., pentru faptul că au apărat ortodoxia în faţa impusei şi privilegiatei proto-protestantism a calvinilor cei intransigenţi şi pentru faptul că au întărit unitatea valahilor în timpul îndelungatei ocupaţii străine în acest caz fiind vorba de sec. al 17-lea la nivel naţional şi la nivelul Ţării Româneşti a Transilvaniei dar din păcate, mare păcat şi nu numai există încă un 24 Aprilie negru de tot, uitat de unii, discriminat, umbrit arbitrar, minimalizat de alţii, ultrapolitizat, nemonopolizat de nimeni dar internaţional, mondial: primul prăpăd dezastru, masacru, holocaust, genocid, etc. al sec. al 20-lea, acum 99 de ani, în urma căruia 1.500.000 de oameni, Hai din Haiastanul de Vest (acum circa un mileniu şi ceva ori mai mult pe timpul regelui Tigran cel Mare Haiastanul era (fusese) aproape de 100 de ori mai mare şi nu numai şi ieşire la ţărmurile a trei mări …) şi Asia Mică (Anadolu & Rumelia & Suria) aproape jumătate din naţiunea cea mai veche în creştinism din lume. Vina lor adevărată dincolo de mistificări şi „legende”: au pierit pentru „vina” de a fi mai dotaţi, mai civilizaţi şi băştinaşi din întotdeauna în spaţiul, răscrucea şi avantpostul lumii civilizate între Marea Neagră, Marea Caspică şi Marea Mediterană (Cilicia în perioada medievală rămăsese din vatra cea întinsă a Armeniei, o ţărişoară Hai, o enclavă strălucită şi vitregită).

Cum recunoaşte tardiv şi accidental şi prof. Taner Akcam, ex ambasadorul American Morgenthau din Constantinopol în perioada primei conflagraţii internaţionale şi alţii, membrii primei naţii creştine din lume în perioada de început a sec. al 20-lea (dar să nu uităm precedentul dezstruos din 1896 şi nu numai, aceiaşi armeni ucişi ca etnie, etnici şi aceiaşi agresori ca ucigaşi din aceaşi etnie) pentru motivaţii absurde, aberante, inumane, de fapt s-a găsit pretextul „la umbra” Primului Război Mondial, s-a planificat distrugerea, decimarea armenilor, s-a organizat şi executat această „acţiune” oribilă şi de proporții nemaiîntâlnite, „acţiune” anticreştină, antiumană. Scenariul a început şi cu manipulări multiple pe toate planurile „la cote” maxime, provocări la nivel de mase minoritar etnice, deportări interne şi paremi-se (mă scuzaţi) în Mesopotamia (Iraq ori Syria), expulzări, confiscări de bunuri, locuinţe, magazine, biserici, catedrale, bani, aur, valută, etc.

Din cauze multiple, „suprapunerea” unor etnii violente peste altele civilizate la ei acasă, primii din zona Altailor, Turanilor şi „preluarea” ţinuturilor (nu este nicio aluzie la „Finicii” separatişti tot Turanieni). Nu în antichitate ori preistorie ci în perioada medievală acum 1.000 de ani, face ca „noii proprietari” să aibă probleme de identitate naţională şi din cauza elenilor, kurzilor peste care „s-au revărsat” intranigent alţii. Vechile civilizaţii, polisuri, ducate, principate, regate ori imperii (Capadocia, Cilicia, Mitanni, celebrii Hitiţi, etc.) neavând nimic în comun şi nicio continuitate cu turcii de acum şi de atunci. Un alt stat, principat ori regat legendar care se suprapune cu adevărat şi cu zone anatoliene ori invers este celebrul şi anticul Urartu nu mongolici ci indo-european, armenesc un fel de dacie a Hailor avanpost al lumii civilizate la Sud de Kavkaz în orientul apropiat. Lumea creştină este astăzi ce este şi, datorită primului stat şi naţiune creştină din lume, Armenia şi armenii pe care îi tratăm cu indiferenţă, cu blazare, cu idei preconcepute. Mai ales şi după un secol recunoştinţa este floare foarte rară…

Prin înverşunarea continuă de a nu recunoaşte primul măcel la nivel de etnie din sec. al 20-lea, la ea acasă de mii de ani. Din întotdeauna în vatra strămoşească, autorii, complicii, indiferenţii şi plictisiţii îi omoară din nou pe cei 1.500.000 de eroi, martiri şi sfinţi, justiţie post-mortem neexistând nici la naţiuni şi state cu pretenţii…

Suferinţa unui om este mai mare ori mai mică însă tot suferinţă este iar masacrele, dezastrele, genocidele sunt asemănătoare până la un punct, numai politizarea este (şi interesele) diferită deşi probele, mărturiile şi martorii de acum un secol scad, faptele cu consecinţe foarte grave rămân aceleaşi. Nec plus ultra. Anul 2014 anul omagial euharistic şi anul comemorării sfinţilor martiri Brâncoveni (15 august – 300 de ani de la uciderea martirică, a Domnii Ţării Româneşti C. Brâncoveanu și cei 4 prințișori ai săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache) … Fără comentarii…

Astfel, sec. al XX-lea are o lacună mare, o pată neagră, poate roşie care se loveşte repetat de un secol de conspiraţie, manipulări grosolane, mistificări, indiferenţă, frică, laşitate, politizare, un balast şi handicap enorm pentru negaţionişti care ori cât agită recipientul uleiul adevărului tot va ieşi la iveală şi cu atât mai rău. Mai nou în încercata Ucraină care a luptat şi luptă pentru valorile democraţiei şi economiei de piaţă au fost ucişi sute de demonstranţi, urmînd ca făptaşii, autorităţile foste şi unii lideri să fie judecaţi şi condamnaţi.

Nu pot pur şi simplu dispărea 1.500.000 de oameni la început de secol XX. Aceşti sfinţi nu sunt ai armenilor ori ai creştinilor ci ai noştri, ai lumii întregi şi recunoaşterea acestui dezastru etnic tot va intra în legalitate cât de târziu, nu mai este mult.

Nec plu ultra = lat. „Până aici dincolo nu se mai poate”. Conform legendei Herakles/Hercule a gravat pe promontoriile Gibraltarului această sintagmă.

 Petru Tătaru

by Redactor