Sfinţii Martiri Vartananţ şi bisericile lor
Cel de-al şaisprezecelea rege sasanid al Persiei, Yazdegert al doilea care a domnit din 438 până în 457 era un adept fervent al zoroastrismului. În zelul său pentru promovarea acestei religii, conducea numeroase persecuţii ale creştinilor.
În acea epocă, teritoriul Armeniei era divizat, o jumătate aflându-se sub dominaţia Imperiului Bizantin, iar cealaltă parte sub conducera Persiei sasanide. Acest raport de vasalitate permitea armenilor existenţa unei armate proprii aflate sub conducerea unui sparapet. Creşterea taxelor şi forţarea populaţiei de a se converti la mazdeism( o ramură a zoroastrismului) ca religie unică, la mijlocul secolului al cincilea a generat nemulţumirea armenilor. Trecerea mai multor popoare la mazdeism ar fi înclinat şi mai tare balanţa puterii în regiune, în favoarea perşilor, principalii beneficiari ai acestei manevre politice.
În acest context, familia Mamiconian care a avut un rol notabil în viaţa politică a Armeniei încă din secolul al patrulea şi- a asumat misiunea de a păstra identitatea naţională. Astfel, prima revoltă a armenilor a avut loc în primăvara anului 450, dar bătălia decisivă s-a desfăşurat pe câmpia de lângă satul Avarair un an mai târziu. Armata condusă de Vartan Mamiconian a fost formată din patru divizii cărora li s-au adăugat mulţi voluntari. Infinit mai numeroasă şi mai puternică, armata persană având şi elefanţi pregătiţi pentru război a ieşit învingătoare. Din această armată a făcut parte şi guvernatorul Armeniei, Vasak Suny, care s-a aliat cu perşii. Jertfa temerarului Vartan Mamiconian şi a celor peste o mie de oameni ai săi a fost un imbold pentru continuarea luptei intense pentru păstrarea credinţei religioase. Rezistenţa armeană a durat până în 484 când regele Peroz a semnat Tratatul de la Navasark care consfinţea libertatea religioasă a armenilor. Dominaţia sasanida a încetat în 610, urmând cea arabă, din nou cu mărirea oneroasă a taxelor şi persecuţii religioase.
Astăzi în lume există biserici apostolice armene cu hramul Sfinţilor Vartananţ, unele dintre ele fiind construite după 1950 în Armenia şi SUA. De exemplu, în apropierea Erevanului la Erablur, pe teritoriului cimitirului militar in 1997 a fost ridicată o mică biserica, operă a arhitectului Aslan Mkhitataryan, remarcabilă prin liniile sale. Din 1988, Erablur a devenit locul unde sunt înmormântaţi soldaţii armeni care au fost ucişi în timpul războiului din Nagorno Karabakh. Dimensiuni modeste are şi biserica din Istanbul, având hramul Sfinţilor Vartananţ. Situată pe strada Sahadet, la numărul treisprezece, în cartierul Ferikoy, acest lăcaş de cult se află sub jurisdicţia Patriarhatului Armean.
În New Jersey în 1957 a fost fondată o biserica în interiorul căreia se află douăsprezece vitralii impresionante. Sfinţită în 1959, biserica uimeşte prin elegantă, echilibru şi frumuseţe. Şi în Clemsford, Massachusetts, în perioada 1976-1978 a fost construită o biserică care aminteşte prin arhitectura sa de Catedrala din Ani. Acest edificiu a fost reabilitat în 1990, în prezent având numeroase săli de studiu, o bibliotecă, o sală de mese, alta de bal şi un spaţiu în exterior pentru picnicuri şi alte evenimente sociale. Ambele biserici cu hramul Sfinţilor Vartananţ din SUA au fost clădite prin grija şi efortul enoriaşilor imigranţi. De fapt, în Clemsford biserica a fost relocată din Lowell unde în 1916 a fost sfinţită o biserică pentru comunitatea armeană din zonă.
Pe peretele de sud al bisericii din Clemsford este un vitraliu care
îl înfăţişează pe Sfântul Vartan, iar alături o frescă avându-l în centru pe Vahan, nepotul lui Vartan primind de la perşi hrisovul care garantează libertatea religioasă a armenilor.Fresca a fost donată de Oscar Chakarian. Aniversarea celor o sută de ani de la fondarea bisericii din Lowell are loc la 16 aprilie în 2016, aducând în prim-planul atenţiei jerfa Sfântului Vartan Mamiconian.
Confruntările armate din secolul al cincilea au avut cosecinte pe termen lung pentru că episcopii armeni nu au putut participa la Sinodul de la Calcedon din 451.
Andreea BARBU