Mărturii din antichitatea timpurie / ȘENGAVIT (Շէնգավիթ)

Locația face parte acum din cuprinsul urban al Erevanului.

Primele săpături arheologice au fost efectuate încă din 1936-1938, de E.Bayburtian, apoi au continuat în anii 1958-1083 sub conducerea lui S.Sardarian, iar în prezent, cu începere din anul 2012 ele se desfășoară de o echipă condusă de H.Simonian.

Situl arheologic ocupă o suprafață de 6 ha . Aici au trăit 3-5 mii de locuitori iar locația era de tip urban. Oamenii s-au așezat aici din a doua jumătate a mileniului 4 î.H. si au stat acolo până în secolele 28-26 î.H. Poziția Șengavitului era foarte prielnică. Sursa de apă potabilă si pescuit era râul Hrazdan. Râul fusese zăgăzuit și ei și-au creeat lacuri de acumulare în scop piscicol. Arheologii au descoperit depozite pentru grâu, care aveau fiecare o capacitate de 4 tone. Cu aceste rezerve puteau să se hrănească 1000 de oamnei un an întreg. La adâncimea de 3,25  m savanții au ajuns la nivelul vechiului teren. Au fost descoperite 6 nivele de contruire, și nu 3-4 cifră avansată de cercetările anterioare. Aceasta denotă intensitatea locuirii în acest areal.

Anul acesta, în partea de nord s-a descoperit un zid de piatră. Oamenii construiseră acest zid spre a apăra bogățiile pe care le dețineau, spune Simonian. Zidul era perfect, pentru timpul său, era prevăzut cu turnuri, un tunel secret ce ducea spre râul Hrazdan, un fapt singular, caracteristic pentru epocile mult mai târzii, a subliniat șeful expediției.

Tot anul acesta au mai fost descoperite 2 complexe religioase-temple, distanțate la 40 m unul de celălalt. Până a se desoperi aceste construcții nu a fost semnalate edificii de tip templu la Șengavit. Unul din acestea și-a păstrat aspectul exterior destul de bine. Specialiștii l-au numit „Templul focului”. Camera, pe jumătate sub nivelul solului, era accesată de trei trepte, intrarea are o lățime de 90 cm. În față este un altar și un jertfelnic construit din lut. Probabil pe altar era așezat zeul cioplit din lemn. Urma acestei statui de lemn se deduce din adâncitura paralelipipedică de pe altarul în forma de semicerc. La dreapta intrării un vas ridicat din cărămizi nearse era destinat păstrării cenușei „sfinte” rezultată din jertfe , și care nu putea fi aruncată. Asta permitea întreținerea focului. Rezultă că aici era practicată o religie complexă. Au fost descoperite zeci de vetre de cult și până acum dar aici suntem martorii unui cult elaborat. Probabil focul era o imitatio a soarelui dătător de viață.

În alt loc s-a păstrat doar partea de jos a jertfelnicului. În față e o platformă pe care se pare că era vatra circulară. La timpul său a fost scoasă, dar se pot vedea gropilr circulare pentru jertfe iar în fața lor platforma. Fundația a fost ridicată  din pietre uriașe de bazalt pe care s-au ridicat pereții din cărămidă nearsă. Aceasta era tehica de construire caracteristic Șengavitului. Simonian nu exclude ca Sengavitul să fi fost un oraș de cult, unde ardea mereu un foc, erau aduse jertfe.

În decursul săpăturilor din acest an s-a găsit o construcție cu fundație circulară a cărei pereți se îngustau în sus (ca un cort). Au procedat așa ca să fie mai ușor ca să le acopere cu grinzi. Motivele decorative ale pereților sunt uimitoare. Acstea sunt linii în zigzag și au fost colorate. S-au găsit urme de tencuială neagră și roșie. Pereții construcției au peste 2 metrii înălțime, o înălțime nemaiîntâlnită la construcțiile din lut. Acestea însă nu au fundații de piatră.

Aici s-au mai gășit numeroase arme, ceea ce dovedește că viața nu era liniștită, au fost operații militare continue, iar ei au fost nevoiți să se apere.

Situl arheologic a fost deteriorat notabil în 1950, în timpul construirii spitalului și a policlinicii. Acestea au fost ridicate în inima sitului și din cele 6 ha au mai rămas doar 2,5 ha.

Simonian consideră că este vorba de o cultură indoeuropeană și opinia că aici au locuit hurriți sau semiți este falsă.

Cerecetările arheologice necesită fonduri. Timp de 5 ani fondurile au fost asigurate de Ministerul Educației și Științei, care acum au fost epuizate. Simonian se va adresa Guvernului pentru asigurarea cercetărilor în continuare.

Șengavitul este o așezare din neolitic (epoca bronzului) situată la S-V de Erevan. Cele mai vechi nivele de locuire  ale așezării se raportează la neoliticul târziu.

după PanArm. Traducere de A.S.

by Mihai Stepan Cazazian