EREVAN / Strada Aram

Problemele oraşelor trebuie diagnosticate corect, iar clădirile de patrimoniu reabilitate pentru că timpul le atacă implacabil. Edificiile renovate cât mai aproape de funcţionalitatea lor originală reprezintă un plus, un pas creativ pentru spaţiul urban. În acest secol al schimbărilor neaşteptate acută este şi situaţia caselor vechi care ne reconectează la trecut şi ne seduc prin farmecul lor.

În 2005 Consiliul Primăriei Erevanului a propus un plan de reabilitare pentru clădirile construite la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea şi începutul secolului al douăzecilea mai ales pe strada Aram, avându-se în vedere, evident şi problema identităţii. Planul iniţial prevedea reconstrucţia edificiilor istorice aşezate între strada Abovyan şi parcul Mastoţ, pe o lungime de aproape patru sute de metri. Această operaţiune laborioasă de recuperare a trecutului după regimul comunist şi un cutremur devastator s-a amânat din lipsa resurselor financiare. În schimb au fost construite numeroase apartamente de lux, iar centrul Erevanului ca şi cel al Londrei ( şi comparaţia nu este deloc exgerată) riscă să fie sufocat de clădiri rezidenţiale.

Strada Aram însă merită atenţie şi datorită vechimii sale. Inaugurată în 1837 a fost numită Ţarskaia, fiind vizitată de Nicolae I al Rusiei. În 1919 numele străzii s-a modificat, devenind Aram pentru puţin timp. În perioada 1917- 1919 la numărul nouă a locuit Aram Manukian considerat de istorici fondatorul Primei Republici Armene într-o casă construită în 1910 după planurile arhitectului Boris Mehrabyan. Această casă cu etaj i-a fost donată lui Manukian de către Fadey Kalantaryan posesor al unei averi considerabile. În acea vreme aici puteau fi admirate case tradiţionale care însă ulterior au fost distruse. Sovietizarea Armeniei a implicat redenumirea străzilor şi pieţelor pentru a reflecta realităţile istorice. În urma acestui proces până în 1991 această stradă s-a numit Suren Spandaryan. După această dată, Aram a redevenit numele ei, dar a ȋnsemnat şi ȋnceputul unei serii de schimbări urbane majore. Singurul bust al lui Aram realizat ȋn 2009 de sculptorul Levon Tokmajian nu se află aici, fiind amplasat ȋn faţa sediului Poliţiei Armeniei, pe strada Nalbantyan.

Nici acum nostalgicii nu au puterea să privească cu îngăduinţă clădirile rezidenţiale, restaurantele, berăriile şi cafenelele situate pe străzile Abovyan, Aram şi Paronyan. Aceste edificii, dintre care unele cu puţin peste zece etaje sunt de fapt obişnuite construcţii care se stăduiesc să arate diferit din orice unghi sunt privite. Vestea bună pentru toată lumea este faptul că s-a păstrat, chiar aici în inima Erevanului, un mic atelier în aer liber unde artizanii sculptează khacikaruri. Efortul lor niciodată pe deplin recompensat atestă faptul că această tradiţie trebuie pastrată cu orice pret. Ca atare ȋnainte de a merge la berăria Dargett, la restaurantul Il Conti sau la cafeneaua Simone ar fi de dorit să vizitaţi acest modest atelier şi să povestiţi cu meşterii despre Ţara de Piatra.

Andreea BARBU

by Andreea Barbu