COMENTARIU / Sfertul și întregul

                                                                                                                                                  Motto: „Nu e armean cel ce provine din părinți armeni

                           ci acela al cărui copil  vorbește armenește.”

          Înainte de a intra în subiect vreau să evoc o veche poveste din anii 60-70  când o notiță din ziar  relata că la congresul celor 70 de miliardari evrei din lume care a avut loc în Israel s-a luat decizia de a se sista ajutoarele bănești pentru guvernul israelian, deoarece banii se evaporau prin canalele alambicate ale  birocrației. În loc de aceasta s-a decis  să se investească în industrie, educație și știință în Israel. Rezultatele au fost imediat  vizibile de atunci.

 ***

          Desigur noi nu avem atâția miliardari, dar avem în schimb specialiști valoroși în diverse domenii în toate țările care au o experiență acumulată în domeniul comercial, economic, tehnic și de altă natură care ar putea fi focalizată, parțial, spre nevoile respective ale Republicii Armenia.

          Știm prea bine că în  trecutul nostru zbuciumat, noianul de năvălitori și războaie au generat mai multe valuri de emigrări și au născut o diasporă armenească.  Astăzi majoritatea armenilor trăiesc în diasporă. Din cei 10-12 milioane de armeni din lume cam un sfert locuiește în patrie. Este o mare injustiție, nimeni nu se grăbește să o repare (în 1920 a încercat asta Președintele Statelor Unite, dar momentul nu a fost valorificat), și astfel au devenit armenii un popor în exil iar pământurile lor în mare majoritate sub ocupație străină.

          Din 1991 țara a obținut o independență politică recunoscută. Economic, fosta republică sovietică era o parte din sistemul centralizat al întregii Uniuni Sovietice. Prin dispariția acestui sistem economia armeană a rămas nefuncțională și refacerea ei nu a beneficiat de strategii adecvate efortul fiind, de altfel, subminat de blocada economică de vecinii agresivi. Nu există ambasadă a Turciei la Erevan și nici cea de la Baku. Frontierele închise, infrastructura deficitară  erodeaza economia. Chiar legăturile favorabile, în sensul acesta, cu Iranul, cu care Armenia are relații normale, trenează și progresează lent. Spargerea blocadei a devenit o urgență. Stagnarea economica a decimat locurile de muncă și a dus la o emigrare a forței de muncă, înițial în spațiul ex-sovietic iar acum și spre destinații mai îndepărtate. Unii emigranți recenți se mai întorc dar majoritatea se stabilesc pe alte meleaguri. Astfel economicul și politicul decimează demografia.

          Noi cei din diaspora reprezentăm majoritatea, acum. Dacă s-ar face niște alegeri în plan mondial pentru Parlamentul Armeniei, trei sferturi din deputați ar fi cetățeni (și) ai altor state…Ei însă ar trebui să voteze pentru problemele stringente ridicate de sfertul de deputați care sunt strâns legați de chestiunile din teren și pe care le cunosc în detaliu. De fapt este vorba de a edifica o țară, o patrie pentru nepoții noștrii.

Când Președintele W. Wilson desena, în anul 1920, harta Armeniei independente cu cele 7 vilaiete si cu ieșire la Marea Neagra, el argumenta această soluția evidențiind necesitatea ca în acest spațiu poporul armean să-și refacă masa demografică. El, deci, privea în viitor. Noi nu avem obligația să privim în viitor? Deci vă întreb din nou: cum va fi patria nepoților noștri? Odată ce noi suntem majoritatea nu avem oare responsabilitatea de a asigura consolidarea, sub multiple feluri, a CASEI NOASTRE? Țara în care trăiesc un sfert din armeni nu este, totuși, și a acelor trei sferturi care locuiesc în cele 60-70 de țări?

          Primul ministru al Armeniei, D-l Karen Karapetian face un apel către diaspora pentru ca aceasta să se implice în soluționarea problemelor cu care se confruntă Armenia astăzi. El nu vine cu detalii, dar acestea rezultă de la sine: orice fel de implicare este utilă. Dar fără organizare frumoasele intenții rămân vise pe hârtie.

          Desigur s-ar putea imagina diferite forme imediate de acțiune. Nimeni nu va da soluția ideala. Dar mai bine să oferim soluții decât nimic, în ideea că cineva va alege ce este fezabil, util și eficient.

          Un exemplu de acțiune ar fi formarea unor grupe auxiliare de sprijin formate din specialisti (GAS) carea să se ocupe de diferite aspecte necesare elaborării de proiecte și programe pe diferite direcții.

Ei se pot ocupa cu studii de oportunitate pentru piețe de achiziții / desfacere materii prime, utilaje și  tehnologii. Corelarea firmelor armene din diaspora. Studii de perspective și tendințe locale /regionale/ alte piețelor. Servicii de proiectare /testare/ testare virtuală. Servicii de elaborare soft utilitar și de dezvoltare. Servicii de training / educaționale, (organizare sau livrare loco).  Organizare de consfătuiri tematice pe teme – țintă economice cu participarea firmelor internaționale . Etc

Aceste activități se pot derula pe bază de voluntariat sau, partial, remunerate de organizațiile locale care ar trebui să preia inițiativa de a evidenția oportunitățile și să le organizeze astfel încât să poată fi accesate punctual în baza unor solicitări ce vor veni. Însă, firește, unele grupe de studii vor veni  ele  cu propuneri și studii de fezabilitate,  țintind deschiderea de noi oportunități. Etc.

          Sunt sigur că oricare din cititorii revistei noastre este capabil să vină cu propuneri mai interesante si mai adecvate, pentru că în cele din urmă este vorba de ce fel de țară dorim să avem în  viitorul apropiat și chiar în cel depărtat.

ARPIAR S.

by Mihai Stepan Cazazian