Erevan/ Muzeul şi Institutul Komitas (2)

Portretul lui Komitas realizat de Panos Terlemezian in anul 1913

Dincolo de hotarele Armeniei, Komitas este prea puţin cunoscut, în pofida faptului că renumiţi compozitori, pianişti şi violonişti, precum Artur Sahnazarian, Levon Eskenian şi Sergey Khachatryan au inclus în repertoriile lor numeroase piese ale acestui etnomuzicolog. Astăzi, în epoca globalizării şi chiar a demitizării istoriei, muzeul are menirea de a fortifica imaginea lui Komitas, venerată de înaintaşi, reevaluată de contemporani pentru a propune noi nuanţe ale operei sale din perspective diferite. Refuzând orice exces şi folosind instumente moderne, această instituţie validează implicaţiile profunde şi efectele notabile ale activităţii arhimandritului Komitas.

Sigur, lipsesc în continuare manifestări internaţionale care să reunească artişti de anvergură dornici să uimească publicul prin stălucirea muzicii armene. Indiferent că este vorba de prelucrări ale cântecelor populare sau de piese originale, această muzică este o încântare pentru orice categorie de public şi o lecţie pentru interpreţii din diferite spaţii culturale. Departe de un anume scepticism, prin forţa lucrurilor, trebuie ascultate lucrările lui Komitas pentru că au culoare, profunzime şi sunt intens şlefuite. Iată de ce, pe întreg teritoriul muzeului, muzica însoţeşte vizitatorul, dublând informaţiile şi explicaţiile de pe etichetele obiectelor.

Fără putere de tăgadă, Komitas a fost un perfecţionist, care nu a încetinit deloc ritmul, degajând o energie specială şi lăsând în urma trecerii sale studii, cercetări, piese muzicale şi o liturghie.

Călător atent şi neobosit, a colindat nu numai plaiurile Armeniei, nefiind străin la durerile celor din neamul său, dar a frecventat şi diferite medii culturale ale Europei. La Ecimiadzin, în anii formării sale a beneficiat un an, din 1882 până în 1883, de lecţiile compozitorului Kara-Murza care în scurta sa viaţă a înfiinţat aproape o sută de grupuri corale în mai multe oraşe. Aceste ansambluri erau familiarizate şi cu muzica europeană. De al Kara-Murza a deprins Komitas structura corală polifonică. Schimbarea de stil a fost imediat contorizată la Ecimiadzin, piesele muzicale începând să fie construite pe această structură.

Mediul din muzeu este propice înţelegerii activităţii lui Komitas care a fost profesor de muzică, dirijorul corului de la Ecimiadzin şi apoi al corului Gusan, pe care l-a şi înfiinţat. S-a dedicat de asemenea culegerii şi prelucrării cântecelor populare, aflându-se mereu în căutarea autenticului, a sunetului curat armenesc. Nu trebuie omise nici compoziţiile sale pe versuri de Haciadur Abovyan, Hovannes Hovannesian, Avetik Isahakyan. Expoziţia permanentă invită publicul să-l decopere pe Komitas într-o lumina nouă.

Cele mai frecvente întrebări ale vizitatorilor privesc liturghia (Surp Badarak) compusă de Komitas şi considerată de specialişti cea mai importantă opera a sa. Muzeul oferă şi o perspectivă veridică asupra contextului istoric şi cultural în care a fost realizată această lucrare, pe care a început-o arhimandritul în 1892.  Conform specialiştilor, această liturghie nu este în întregime o creaţie originală. Komitas a preluat imne relegioase de la preoţi, adăugându-le o serie de elemente tipic armeneşti şi o structura polifonică. Modificările aduse de arhimandrit acestei construcţii sonore sunt esenţiale şi pe calea spre sincronizarea cu alte creaţii religioase europene. Liturghia compusă de Makar Ekmalian în 1893 şi acceptată  din 1895, ca şi cea a lui Komitas reprezintă un pas important în istoria muzicii armeneşti. Pentru prima dată această liturghie a fost publicată la Paris în 1933, o înregistrare realizându-se abia în 1988 la Erevan. În timpul studiilor de la Berlin ca şi după întoarcerea la Ecimiadzin arhimandritul a continuat să scrie şi să susţină concerte în oraşe europene, dar şi la Alexandria, fiind apreciat de compozitorii francezi Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Gabriel Fauré, Vincent D’ Indy. Miniaturile sale ar trebui ascultate cu aceeaşi încântare ca şi hiturile muzicii clasice, precum Capriciul nr 24 de Paganini sau Meditaţie din opera Taïs de Jules Massenet.

Din 1910 şi până în aprilie 1915 când a fost arestat, Komitas a extins mereu repertoriul corului său Gusan, a promovat muzica armeană în diferite comunităţi şi a reuşit să formeze muzicieni importanţi. Fără îndoială, astăzi este considerat un fenomen, de aceea institutul consideră importantă studierea moştenirii sale, evidenţiind particularităţile stilului sau. În acelaşi timp se continuă publicarea culegerilor sale de cântece populare, dar şi a studiilor privind muzica armeană medievală. Victimă a genocidului, Komitas este şi un simbol a acestei perioade negre din istoria armenilor. Numele său este purtat de mai multe institute, semn al recunoaşterii faptului că a căutat mereu să-şi slujească neamul.

Andreea BARBU

by Andreea Barbu