„ Trăim într-o lume care se distanţează din ce în ce mai mult de valorile creştine”

Interviu cu PS Episcop

VAHAN  HOVHANESSIAN,

Întâistătătorul Bisericii Armene din Franţa,

Delegat Patriarhal pentru Europa de Vest

Ecourile Conferinţei europene a tineretului Bisericii Armene care s-a desfăşurat la Suceava în luna august  nu s-au stins încă, atestând faptul că acest impresionant eveniment trebuie să se repete. Programul amplu conceput de Episcopul Datev Hagopian care a cuprins şi pelerinajul organizat cu prilejul hramului mănăstirii Hagigadar a fost un succes. Aceste manifestări internaţionale îşi arată astăzi necesitatea şi valoarea, fiind un model pentru alte proiecte din spaţiul eclezial. Temele abordate ca şi atmosfera de lucru au permis participanţilor să cunoască istoria comunităţilor armene din Europa. Prezent la această elegantă manifestare, Episcopul Vahan Hovanessian, Intaistatorul Bisericii armene din Franţa a răspuns întrebărilor adresate.

– Preasfinţia Voastră, sunteţi descendentul unei familii armeneşti din Iraq, Bagdad, născut în 1963, la 13 noiembrie. Cum a fost drumul parcurs de dumneavoastră în cadrul comunităţii armene din Iraq?

– Până în 1986, când am plecat, Bagdadul era un oraş modern cu teatre, hoteluri, restaurante, universitate, aeroport şi cu o reţea puternică de autobuze şi trenuri. Oricum, evident, fiind creştin, simţeai că eşti diferit de majoritatea semenilor tăi. Cât timp am trăit acolo, creştinii, musulmanii şi necreştinii erau trataţi bine. În comunitatea armeană erau în jur de douăzeci şi cinci de mii de persoane, în oraşele Bagdad, Basrah, Moşul, Kirkuk, şi Zakho. Atunci erau trei biserici în Bagdad, iar în celelalte oraşe menţionate câte una. În plus, armenii aveau în acei ani cluburi, organizaţii sportive, şcoli şi în Bagdad un azil.

– Aţi mers la vreo şcoală de duminică? Iar în Catedrala Sfântul Grigore Luminatorul cât timp aţi slujit ca subdiacon şi diacon?

– La început, în Bagdad, am fost la Şcoala Armeană Catolică pentru că era aproape de casa noastră. În altar am slujit din copilărie. Am devenit subdiacon în 1986 şi apoi diacon în 1988. Mai târziu obişnuiam să mă întorc în Bagdad pentru a-mi vizita familia. După anul 1989 nu m-am mai întors în Bagdad.

– Cine v-a încurajat să urmaţi Politehnica? Când aţi realizat că aceasta nu este chemarea dumneavoastră?

– Din adolescenţă îmi plăcea electronica. Obişnuiam să mă abonez la revistele de specialitate. Desfăceam şi dezmembram aproape toate obiectele electronice pe care le aveam în casă. Provocarea era să le pun la loc, în stare de funcţionare. Adesea reuşeam, dar mai dădeam şi  greş . În timpul colegiului am realizat că voiam să învăţ mai mult despre credinţa ortodoxă şi cu timpul aceasta m-a determinat să predic Evanghelia lui Iisus Hristos conform tradiţiei armene.

– Spre deosebire de alţi clerici, aţi absolvit două seminare teologice, Sfântul Nerses şi Sfântul Vladimir. Care era atmosfera generală şi cum aţi reuşit să frecventaţi cursurile celor două instituţii?

– Voi preţui întotdeauna experienţa acumulată în cele două seminare. La Sfântul Nerses am învăţat imnele religioase, istoria bisericii şi Sfânta Liturghie. La seminarul Sfântul Vladimir am studiat Biblia, teologia dogmatică, istoria universală, vieţile sfinţilor şi dogmele creştine. Apoi, uneori, am simţit că este mai mult decât pot duce. Dar, privind înapoi, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru experienţa preţioasă care m-a făcut cine sunt azi, plantând seminţele pentru viitoarea mea cercetare academică. 

– În perioada 1990-1995 aţi oficiat slujbe la New York, pregătindu-vă să deveniţi arhimandrit. Cum v-au influenţat aceşti ani?

– În această perioadă am putut pune în practică tot ce am învăţat la seminare, dar şi din cărţi, în relaţia cotidiană cu oamenii. Trebuie să admit că în primii ani nu mi-a fost uşor. Lucrurile sunt clare în cărţi, dar se complică în relaţia directă cu oamenii.

– În 1997 aţi început studiile doctorale la Universitatea Fordham. A fost o perioada complicată?

– De fapt, în anul 1997, mi-am început studiile la Fordham. Am făcut un Master în filozofie, având ca primă specialitate Noul Testament, apoi am continuat cu studiile doctorale. Luând în considerare pregătirea mea de până atunci, am avut două preocupări: studiul comparativ al religiei la Universitatea Columbia (Creştinism şi Islam) şi studiul Noului Testament la Universitatea Fordham . Am fost acceptat la ambele programe. Am ales studiul Noului Testament pentru că trebuia să cunosc foarte bine aceste lucruri, înainte de a le compara cu alte surse. Sunt bucuros că am luat această decizie. Experienţa mea la Universitatea Fordham a fost la fel de preţioasă şi formativă.

– În ce an v-aţi mutat la New York?

– În 1986 m-am mutat la New Rochelle, New York. În 1990 m-am mutat din New Rochelle în Manhattan.

– Vă rog să descrieţi comunitatea de acolo.

– Armenii au cinci biserici în New York, dintre care trei sunt în Manhattan. Catedrala din Manhattan este cu adevărat un nucleu al armenităţii cu centre de informare, biblioteci, programe pentru tineret şi sediul eparhiei.

– Seria de conferinţe intitulate  Let’s talk Badarak ( Să vorbim despre Sfânta Liturghie) s-a bucurat de succes. Ce alte proiecte aveţi?

– Oriunde am slujit am pus un accent deosebit pe educaţia creştină. Trăim într-o lume care se distanţează din ce în ce mai mult de valorile creştine. Prin urmare, ca ierarh trebuie să pun accent pe formarea tinerilor clerici şi a celor apropiaţi de biserica noastră. Mă străduiesc să ţin legătură cu mulţi dintre membrii grupurilor de Studii Biblice din New York, New Jersey, Manhattan, Londra şi din Franţa. Seria Let’s talk Badarak a fost produsă în Londra, în urma unui efort substanţial şi se adresează mai ales tinerilor care îşi petrec cea mai mare parte a timpului pe reţelele de socializare. Lucrăm la traducea textelor şi în franceză, pentru a realiza un produs similar.

– Preasfinţia Voastră, în 2006, l-aţi întâlnit pe Francois Holland, pe atunci preşedintele în exerciţiu al Franţei. Cum a decurs această întâlnire?

– A durat 45 de minute şi a fost un succes. M-am prezentat în calitatea mea de Episcop al Bisericii Armene din Franţa şi am vorbit despre proiectele mele. Am putut, în sfârşit, să-i  mulţumesc lui şi poporului francez pentru recunoaşterea Genocidului şi pentru eforturile depuse în această direcţie.

La Suceava PS Episcop Vahan Hovhanessian a vorbit despre Liturghie și Teologia liturgică

– Despre conferinţa de la Suceava ce ne puteţi spune?

– Am mai fost şi înainte în România. M-am bucurat de întâlnirea cu tinerii şi de pelerinajul la mănăstirea Hagigadar care se află într-un oraş liniştit. Oamenii sunt plini de credinţă şi respect. Evident, am fost onorat să-l întâlnesc pe Patriarhul României şi să primesc binecuvântarea sa.

– În luna noiembrie veţi ajunge, din nou, la Seminarul Sfântul Nerses. Aveţi un program mai amplu în New York?

– De fapt, călătoria este la Los Angeles unde voi participa la cea de-a două întâlnire a Consiliului Suprem Spiritual al Bisericii Armene, al cărui membru sunt şi care se întruneşte de două ori pe an sub patronajul Catolicosului.

– Ceva anume v-a impresionat în România în mod special? O imagine, un parfum, un fel de mâncare?

– Palatul Patriarhal,credinţa oamenilor, cât de mult s-a schimbat totul din 1979.

Interviu realizat în exclusivitate pentru Ararat

de  Andreea Barbu

by Andreea Barbu