VARTAN CHALIKIAN : Cucerire sau Victorie?

Ev mi danir zmez i porțutiun

ayl pergya zmez i ciare.

Și nu ne duce pre noi în ispită

Ci ne izbăvește de cel rău.

(Hayr Mer-Tatăl Nostru)

          La scurt timp după încetarea ostilităților, a avut loc la Baku, cu mare pompă, așa zisa sărbătoare a victoriei. La festivitate a participat și președintele Turciei, Recep Erdogan care, în cuvântul său la amintit pe Enver Pașa, condamnat la moarte de un tribunal turcesc pentru crimele săvârșite împotriva armenilor, spunând că Enver zâmbește de acolo, de sus. Festivității i-a urmat parada militară cu flori și fanfare.

          Iar eu, din colțul meu, stau și mă gândesc la toate acestea și mă întreb, oare cucerirea pământului meu strămoșesc a fost o victorie? a fost moral ?  În sport, jocurile de echipă conțin un număr egal de participanți. În box, lupta se dă pe categorii, niciodată un boxer de categorie grea nu va avea un partener de categorie ușoară. Din punctul acesta de vedere există o paritate. Același lucru s-a întamplat oare și în acest razboi ?  A fost acest război victorie sau cucerire ?  A fost acesta un act moral sau imoral ? Despre inegalitatea de forțe, ca să nu mă repet, am scris în articolul precedent, intitulat “Mă spovedesc ție, cititorule !”.

          Un gând pios pentru eroii noștrii, care au luptat cu devotament și și-au dat viața, apărându-și țara și demnitatea. Ei au căzut în luptă, dar victoria morala a fost a lor!  A fost o luptă total inegală, un ostaș armean contra a zece ostași inamici. Cine și-ar fi putut imagina că în zilele noastre poate exista preț pentru capul decapitat al unui armean, prețul o suta de dolari!.  Pe de altă parte am auzit de medici armeni din America, care s-au dus în Armenia să ajute și care au avut grijă, fără discriminare, și de prizonierii răniți ai dușmanilor. Aceeași medici au povestit despre înaltul spirit al datoriei, al unor răniți armeni, care cereau să fie vindecați cât se poate de repede pentru a se reîntoarce pe câmpul de luptă. Cum poți să-i prețuiești pe acești oameni ? Eu nu pot. Pot numai să mă înclin în fața lor și să-i păstrez cu mine în memoria mea, ca o povară grea.

          Istoria a fost aceeași, în alte vremuri, în altă parte a lumii, în România, când un alt sultan, încearca să le cucerească țara. Sunt uimit de clarviziunea lui Eminescu din Scrisoarea a III-a care rostea prin gura lui Mircea cel Batran, aceleași lucruri pe care le spun acum Armenii:

Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierți;

Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți,

Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,

Să ne dai un semn și nouă de mila măriei tale…

De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi,

Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.

……………………………………………………

Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…

Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul,

Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este,

Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;

N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid

Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

La fel ca atunci, am fost și noi acum, armenii, cotropiți de dușman, cu armată înzecită, așa cum bine o descria Eminescu:

Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă….

          Și stau și mă întreb din nou, a fost asta victorie sau cucerire ? A fost moral sau imoral ? Ce lecție vor învăța generațiile viitoare?

          Eu,  creștin fiind știu că ar trebui să fac măcar o faptă buna pe zi. Așadar, îndemnul meu este să-i ajutăm pe frații noștrii, greu încercati.

          Acesta este ultimul articol pe care îl scriu în legatură cu acest război ridicol. Sunt sigur ca în curâd spiritul armenesc va renaște, la fel cum pasărea Phoenix a renăscut din propria-i cenușă. Sunt sigur ca noua Armenie, renăscută își va găsi locul meritat în rândul națiunilor civilizate.

Cu Dumnezeu înainte!

Vartan CHALIKIAN

by Mihai Stepan Cazazian