BUCUREȘTI | Cvartetul Arsen Petrosyan pe scena Balkanik Festival          

           În București, la Grădina Uranus, în perioada 9-11 septembrie, s-a desfășurat Balkanik Festival. De la început, din 2011, directorul artistic al acestui festival este Ligia Keșișian, o poetă talentată, originară din Corhana, un sat situat între Piatra Neamț și Roman.  Aflat la ediția a noua, evenimentul este cunoscut pentru că aduce în atenția publicului artiști care de obicei pun accent pe muzica tradițională. Cu acest prilej s-a aflat pentru prima dată în țara noastră cvartetul Arsen Petrosyan din Armenia. Prezent la festival cu sprijinul Uniunii Armenilor din România acest cvartet se adresează nu doar unui public inițiat, elitist, ci are în vedere să cucerească tineri ascultători, dornici să cunoască și să înțeleagă frumusețea unei culturi străvechi.

           Duduk, qanon, santur și dhol sunt instrumentele care le oferă acestor artiști posibilitatea de a interpreta piese privind tristețile și suferințele unui neam mult prea încercat de-a lungul secolelor. Născut și crescut în Charențavan, absolvent al Conservatorului Komitas din Erevan în 2016, Arsen Petrosyan este un maestru al dudukului cunoscut pe mai toate continentele, demn urmaș al lui Djivan Gasparyan, interpret  excepțional plecat dintre noi în 2021. Piese aparținând Sfântului Grigore din Narek, lui Simeon I din Erevan, Sayat Nova și Komitas se regăsesc în repertoriul acestui cvartet. Este o mare surpriză pentru ascultătorii lui Petrosyan  în cadrul unui concert la ora actuală întâlnirea cu muzica bisericescă din secolul al zecelea sau optsprezecelea. De fapt, mulți dintre artiștii prezenți la acest festival reinterpretează piese de acum o sută, două sau mai multe  sute de ani, propunând înțelegerea unor culturi poate mai puțin cunoscute.

              După spectacol am stat de vorbă cu Arsen Petrosyan, un virtuoz atent la toate culorile sunetelor.

Acasă sau la școală ai început să interpretezi melodii la duduk?

La șase ani am început să cânt la shvi, un instrument tradițional al armenilor care seamănă cu flautul. A fost mai simplu din punct de vedere fizic pentru băiețelul care eram, să reușesc să deprind tehnicile muzicale. Pentru duduk trebuie sa fii pregătit fizic. Cei de la școala din Charențavan, localitate situată la patruzeci de kilometri, la nord de Erevan mi-au propus să încep studiul așa. M-am născut în Charențavan, în prezent locuiesc tot acolo.

În familia ta sunt și alți muzicieni?

Stră-străbunicul meu, ambii străbunici au fost talentați, au cântat la duduk, fără să fie profesioniști. La sărbători, la petreceri am ascultat mereu piese interpretate de ei. Un unchi cântă la acordeon, altul la tobă, deci am crescut într-un mediu muzical. Am rădăcini într-o enclavă armeană din Georgia, numită Javakhk și în Erzurum. Celor din Javakhk le place muzica populară în mod deosebit. Aceste melodii trebuie transmise din generație în generație. Ele constituie moștenirea noastră culturală și sunt fericit că există acest patrimoniu. Tatăl meu a hotărât să urmez o școală muzicală pentru că eram interesat să ascult astfel de melodii. Deci inițial am cântat la shvi și după patru ani la duduk.

Când s-a format cvartetul tău?

În 2018. Era atunci un festival folcloric la Moscova și am decis să alcătuiesc o formație reprezentativă pentru muzica armeană.

Cu acest cvartet ai avut concerte de obicei în Europa?

A fost o bucurie să călătorim mai ales în Europa, dar am și multe alte proiecte. În noiembrie 2022 vom reveni în România.

Ai în vedere recitaluri sau noi albume?

Fie că mă aflu pe scenă cu dudukul meu, fie că sunt împreună cu alți interpreți vreau să simt legătura cu publicul. Poate în 2023 voi scoate un nou album.

Alegi în repertoriul tău și piese de Sayat Nova, Komitas sau chiar mai de demult. Acestea nu sunt atât de cunoscute și populare nici în lumea armenilor. Cum este reacția publicului?

Nu sunt piese populare, dar pentru mine sunt profunde, pline de sens, transmit multă emoție și implicit împing publicul la descifrarea de noi semnificații. Aceasta e rațiunea pentru care interpretăm muzică sacră de Krikor Naregați, Nerses Șnorali, piese din secolul al zecelea. Scopul e să arătăm diferitele fețe ale muzicii armene, nu numai muzica tradițională. Acest gen de muzică e apropiat de inima mea, mă reprezintă întru totul. Mă simt confortabil cu dudukul, acolo e toată dragostea mea. Profesorii mei m-au sfătuit să învăț să cânt și la alte instrumente, dar nu am avut timp pentru că deja am scos un album intitulat Hokin Janapar, pregătesc un altul, am avut recitaluri, concerte, alte proiecte.

Cum vede un muzician ca tine, un artist major, evoluția muzicii armene?

Armenia are o cultură bogată, o moștenire impresionantă și trebuie să avem instituții abilitate care să facă vizibil, să prezinte tot acest patrimoniu în lume. Există nume mari care au cariere individuale, suntem mândri de ei. Peste tot unde merg, în toate țările, povestesc depre muzica mea, dar nu e suficient. Instituțiile statului ar trebui să se implice mai mult, să fie mai active în promovarea valorilor culturale. Sunt festivaluri, se organizează concerte, apar albume. Pentru lumea vestică ca și pentru cea estică este interesant să aibă cunoștințe despre armeni. În muzica instrumentală, în jazz, artiștii armeni adaugă elemente folclorice, tradiționale ceea ce e mai apropiat de modul lor de gândire. Trebuie să ne arătăm fața armenească în lume, este important să fim cunoscuți, să ne punem în valoare.

În ce țară, pe ce scenă ai simțit că audiența a fost extrem de impresionată de interpretarea ta?

Cei care vin să asculte world music știu bine cu ce vor să rămână la final, în interiorul lor. E ceva mult mai particular, mai special. Privește inner side. Mă interesează cum poate fi influențat publicul. Felul în care un muzician atinge sufletul ascultătorilor e semnificativ. Sigur, am studiat la Conservatorul din Erevan, asta e cool. Când sunt pe scenă simt acest background, dar totul e foarte personal, publicul simte unicitatea interpretării mele.

Cum vezi viitorul Armeniei?

Noua generație educată, conectată la valorile europene va avea ceva de spus lumii. Armenii au potențial. Sunt vremuri complicate, grele, nu e ușor pentru nimeni, dar trebuie să ne afirmăm, să ne arătăm forța în diferite domenii ale cunoașterii, să avem energia necesară. Fiecare trebuie să-și facă treaba conștiincios, politicienii, la fel.

Sper să ne revedem în noiembrie. Mulțumesc pentru interviu.

Mulțumesc și eu Uniunii Armenilor din România pentru suportul financiar și Ligiei Keșișian pentru invitația la Balkanik Festival.

            La concert am întâlnit-o pe Gilda Mologhianu, conferențiar universitar doctor și am ținut să-i aflu părerea.

Am venit la Grădina Uranus pentru că în acestă primăvară am ascultat muzică tradițională armeană la Mogoșoaia Classic Fest când a cântat la duduk Cosmin Rafael Bălean. Acest instrument seamănă puțin cu cavalul românesc, are o sonoritate specială. Concertul cvartetului Petrosyan a fost impresionant, mi-a plăcut enorm, a avut ritmuri diferite, rezonanțe orientale. Am văzut că artiștii armeni s-au bucurat de considerație și apreciere.

Interviuri de Andreea Barbu   

fotografii Andreea Tănase   

by Andreea Barbu