BUCUREȘTI | Vernisajul expoziției „Destinul unei sculptorițe: Henriette Cihoschi”

La jumătatea lunii septembrie, la Muzeul Municipiului București, a fost organizată expoziția tematică intitulată Destinul unei sculptorițe: Henriette Cihoschi. Posteritatea nu a fost prea generoasă cu această artistă discretă care a trăit sub toate regimurile, fiind născută în 1911, la Focșani și decedată în 1999 la București. Fiică a generalului Cihoschi, erou al luptelor de la Mărășești și a Sophiei Ferhat, descendentă a unei vechi și prestigioase familii armenești din Moldova care a contribuit la fondarea bisericii armene din Focșani, Henriette a studiat la Paris și București, a lucrat asiduu, a participat la expoziții, a avut o viață lungă nu lipsită de tot soiul de obstacole. În 1950 tatăl i-a fost arestat, trimis la închisoarea de la Sighet unde s-a și prăpădit, iar vila în care locuiau, situată la intersecția  bulevardului Dacia cu Piața Spaniei, a fost naționalizată, compartimentată și umplută cu chiriași. Această vilă superbă a putut fi recuperată de familie abia după moartea artistei.

Expoziția de la Palatul Suțu realizată cu sprijinul Uniunii Armenilor din România readuce în atenția publicului personalitatea artistei prin intermediul sculpturilor de mici dimensiuni, a guașelor, desenelor, și a panourilor în care sunt prezentate viața și creațiile sale. În 2020, un alt gest recuperator a fost apariția la editura Ararat a unei monografii a acestei sculptorițe. Rod al unei documentări scrupuloase, volumul însoțit de numeroase fotografii este semnat de Paul Emanuel Gălățescu și Andrei-Paul Stăncioiu. La vernisaj a fost prezentat publicului catalogul expoziției realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Armenilor din România. Personalități de prim rang ale culturii, precum Ioana Beldiman, istoric de artă, Angelica Iacob, curatoarea expoziției, Vlad Bedros, lector universitar doctor la Universitatea Națională de Arte, București, Andrei-Paul Stăncioiu, istoric, Sirun Terzian, vicepreședintele Uniunii Armenilor din România și directorul Editurii Ararat s-au referit la contextul istoric în care a lucrat sculptorița și la opera sa.

              Conferențiar universitar doctor Ioana Beldiman a evidențiat faptul că această expoziție este o provocare pentru că Henriette Cihoschi a fost mult timp dată uitării și redescoperirea ei era un act necesar. De asemenea s-a referit la debutul strălucit al sculptoriței  din 1939, de la sala Dalles, apoi la alte două expoziții care au urmat și a atras atenția asupra lucrării în bronz cu titlul Strâmbă Lemne, creație ce ilustrează o temă din basmele naționale. Istoricul de artă și-a încheiat cuvântul de deschidere cu speranța ca expoziția o să atragă atenția publicului.

Sirun Terzian a arătat faptul că Uniunea Armenilor din România aduce mereu în fața publicului creațiile artiștilor de origine armeană și i-a felicitat pe cei doi autori ai monografiei. Totodată a subliniat necesitatea apariției altor monografii dedicate unor nume mari care au contribuit la dezvoltarea culturii române.

              La eveniment am stat de vorbă și cu alte personalități care au contribuit la realizarea expoziției.

Doamnă Angelica Iacob [ șef secție MMB ], ce urmărește această expoziție?

Prezentăm creația unei artiste valoroase care de foarte multă vreme nu a beneficiat de recunoaștere. În plus aducem date despre felul cum lucra, despre gusturile ei, despre atelier. În afară lucrările de artă sunt expuse fotografii ale sculptoriței, ale familiei, ale altor artiști și instrumente de modelaj. Bineînțeles am urmărit contextualizarea creației Hanriettei Cihoschi.

Am discutat și cu Magdalena Veron, fiica artistei.

Cum ați colaborat cu autorii monografiei și cu organizatorii expoziției?

A fost o experiență emoționantă, voiam ca mama să fie cunoscută. Mulțumesc editurii Ararat și Uniunii Armenilor atât pentru carte, cât și pentru expoziție. Mama nu merită să fie uitată, sper să mai găsesc și alte sculpturi ale ei. Caut lucrarea Dans armenesc pe care vreau să o donez comunității. Am pozat mult timp pentru mama pentru că nu își permitea să plătească modele.

Despre creațiile artistei ca și despre modul de lucru am aflat câte ceva de la Vlad Bedros.

Știu că ești medievist, dar totuși ne poți spune care erau temele și materialele predilecte ale acestei sculptorițe ?

În urma lecțiilor lui Rodin și Antoine Bourdelle, în perioada în care a lucrat Cihoschi se recurgea la modelaj, adică la plasticitatea unui volum ce poate fi controlat manual. Asta presupunea un modelaj în lut, după care se putea turna în ipsos. Era o metodă ieftină. Dacă era cazul se turna și în bronz. Ori aceste etape, ipsosul patinat și bronzul le întâlnim în lucrările acestei artiste. În prima jumătate a secolului douăzeci a dominat tendința simbolistă, în cazul Cihoschi putem vorbi de un modernism cu accente simboliste.

La final ne-a oferit câteva detalii unul din autorii monografiei, domnul Andrei-Paul Stăncioiu.

Cât timp ați lucrat la carte?

Prima dată ne-am întâlnit în 2018 cu domnul dr. Emanuel Gălătescu apoi am adunat materiale de arhivă, fotografii. Ne-a ajutat enorm faptul că a existat un carnețel în care erau menționate expozițiile și comentariile critice. Am completat totul cu amintirile celor din familie, cu mărturiile cunoscuților. Pentru a fi promovată în Franța, a fost tradusă și bine primită. Cu ocazia expoziției a fost publicat un catalog care pune în valoare lucrările conservate, dar și pe cele pierdute. Viața ei a fost refăcută din mărturii, din obiectele găsite în vilă, din lucrări.

Expozițiile personale ale artistei au fost toate înainte de 1947?

Da, la sala Dalles, în 1939, 1944 și 1947. După aceea nu a mai avut șansa unor expoziții personale, a participat doar la concursuri și expoziții colective. Acesta este primul eveniment postum care reunește lucrări din colecții particulare.

Aveți și alte proiecte?

Editura Ararat ne-a propus să redactăm o enciclopedie a artiștilor armeni din România. După aceea vom putea realiza câte o monografie a artiștilor mai puțin cunoscuți.

 Andreea Barbu   

fotografii Andreea Tănase         

by Andreea Barbu