Andreea Barbu

Kuxa Events și… armenii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Studioul Kuxa din București a devenit în ultimul timp locul unde întâlnesc armenii din când în când pentru a prepara cu răbdare și bucurie deserturi savuroase. Evident, nu este vorba numai despre preparate identitare, ci despre creativitate, învățare, o bună gestionare a timpului liber și comunicare. Cei pasionați de gătit, fie că sunt foarte tineri sau mai vârstnici, fie că iubesc să experimenteze sau nu, sunt determinați la atelierele gastronomice organizate de Uniunea Armenilor din România să reușească, folosindu-și aptitudinile și imaginația. Kata, turtă dulce, brioșe, prăjitura armenească cu miere numită Marlenka, toate au fost provocări care au primit răspuns bun și datorită organizării meticuloase și impecabile. Silvia Terzian și Narine Bogdan Căuș Nicolaides s-au întrecut în a asigura toate condițiile, punând la îndemâna participanților ingredientele și ustensilele necesare.  Disciplina, rigoarea, migala și răbdarea au contat și la atelierul de la sfârșitul lunii aprilie când mai multe ore la rând a fost pregătită prăjitura Marlenka.

Acest workshop a fost coordonat de Aghavni Semerdjyan, secondată de Hrant Jaghinyan. Deși s-a lucrat cu râvnă după aceeași rețetă produsul final a arătat ușor diferit. S-a vorbit mult în limba armeană, s-au dat sfaturi, a fost emoție. Au trăit alături efervescența, efortul susținut și ambiția pe strada Puțul lui Zamfir la numărul 36, într-o seară de vineri din luna aprilie.

           Despre toate acestea am povestit cu Silvia Terzian și Hrant Jaghinyan.

Sisi, cum a început povestea atelierelor culinare pentru armeni?

Demult ne-am dorit să organizăm aceste ateliere și să facem filmulețe în care să prezentăm preparatele armenești. În decembrie 2022 am găsit spațiul de la Kuxa Events care este potrivit nevoilor noastre și am constatat că există interes. Am început cu două ateliere, unul pentru copii care au pregătit turtă dulce și altul pentru adulți care au făcut kata. Am ales acest preparat tradițonal numit kata care se consumă la diferite sărbători pentru că nu este complicat de pregătit. În 2023, de Paște, am organizat un atelier pentru cei mici de făcut brioșe. Am urmărit de fapt ca ei să se întâlnească, să se joace și să se simtă bine. Apoi la cel de-al patrulea atelier am reușit să facem prăjitura cunoscută sub numele Marlenka. Succesul a fost deplin. Este interes maxim pentru genul acesta de activități. Participanții se străduiesc să lucreze în același ritm. Atelierele pentru copii sunt coordonate de Iulia Postolachi căreia îi place mult să gătească, iar la cele pentru adulți recomandările vin de la Aghavni Semerdjyan. Până acum am făcut doar deserturi, dar dorim să facem și alte feluri mai complicate. Din păcate, locul limitează numărul de participanți.

Sigur, depindeți de spațiile de lucru, de plitele cu inducție, de cuptoare. Pot veni să gătească și cei din afara comunității armene?

Dorim să deschidem ușa și pentru ei, dar din cauza spațiului au prioritate deocamdată armenii.

Sisi, ce vă mai propuneți?

Să revenim cu Festivalul Strada Armenească, în primul rând. Apoi în luna iunie să organizăm alte ateliere culinare pentru copii și aduți. De Crăciun, de asemenea vom reveni la Kuxa Events.

Hrant, ai fost la toate aceste evenimente culinare. Cum ți s-a părut atmosfera? S-a lucrat sub presiune sau lejer?

În cadrul proiectelor Uniunii Armenilor din România, componenta gastronomică este binevenită. Locul primitor, extrem de bine dotat explică numărul mare de pasionați. Rețeta după care am pregătit Marlenka este una obișnuită în familia Semerdjyan ca și în familia mea. Întâi se pregătește crema, folosind făină, lapte, zahăr și după răcire se adaugă untul, mixând ușor. Urmează aluatul în care se încorporează trei linguri de miere. Straturile de aluat trebuie să fie foarte subțiri pentru a se putea coace uniform. Există variante ale acestei prăjituri în care blatul e mai uscat pentru a contrasta cu crema. Recomandarea este ca prăjitura să fie consumată a doua zi, după preparare pentru ca blatul să absoarbă crema.

În Armenia, în cafenele, găsim peste tot Marlenka?

Bineînțeles. Găsim de asemenea în Federația Rusă, în Cehia și în alte țări.

Cât de des faceți acasă prăjitura asta? Este printre preferatele tale?

Uneori o facem noi, alteori apelăm la Aghavni, mai ales când avem musafiri pentru că ea este cea mai talentată.

            Nu am așteptat a doua zi după preparare și am mâncat o parte din prăjitură, aproape de miezul nopții, când am ajus acasă de la Kuxa Events, ignorând sfatul medicilor care interzic consumul de alimente după ora 18. Am aflat apoi că și alții au procedat la fel, uitând pentru câteva minute indicațiile medicale prețioase. În gând i-am mulțumit cofetarului de origine armeană, Gevork Avetisyan, stabilit cu familia, în Cehia, la Praga, care din 1995 cu această rețetă a avut un succes fulminat. Denumită Marlenka, savuroasa prăjitură stratificată cu miere a trecut de ușa cafenelei lui Avetisyan și are o carieră internațională.

         Pentru toți pasionații de gătit, la Kuxa Events, a fost o experiență îmbucurătoare, savuroasă și plină de farmec. Nu degeaba spunea străbunica mea, Nectar Margosian, că orice apropiere de un produs culinar al armenilor este o sărbătoare.

Andreea BARBU   

fotografii Andreea Tănase