Voluntar la Festivalul Strada Armenească, ediția a șaptea, 2023

Desfășurat atipic, cumva departe de locul care l-a consacrat, Festivalul Strada Armenească a oferit în 2023, la cea de-a șaptea sa ediție, o porție generoasă de cultură, o atmosferă extraordinară, un program divers. În Grădina Botanică din București, Uniunea Armenilor din România a organizat o serie de evenimente la finalul lunii august dedicate întregii familii, pecum ateliere pentru copii, workshopuri, un târg cu obiecte hand made, expoziții, concerte, spectacole de dans tradițional. Cafeaua la nisip, cea cu coniacul Ararat, prăjitura armenească cu miere și alte delicii culinare i-au răsfățat pe bucureștenii dornici să petreacă două zile la picnic. În plus au fost admirate și cumpărate produse cu iz armenesc realizate din diferite materiale. Toate evenimentele au fost dinamice, vesele, pline de culoare și entuziasm, și au urmărit promovarea culturii și tradițiilor armenești. Deliciile literare au contribuit la rândul lor, la farmecul manifestării. Editura Ararat ca și în alți ani a fost generoasă cu participanții și în cadrul evenimentului intitulat Strada de carte a oferit numeroase volume privind comunitatea armeană din România și evident, Armenia. Organizatorii au pariat și de această dată pe beneficiile culturii și acest lucru a contribuit la succesul manifestării.

             Numărul fanilor festivalului s-a dovedit impresionant, semn că evenimentul a fost îndelung așteptat. De un interes aparte s-au bucurat atelierele coordonate de Narine Poladian, sculptoriță originară din Liban, specializată în realizarea khacikarurilor și cele susținute de membrele Centrului Cultural Terian privind broderia și pictura textilelor cu motive tradiționale armenești. Produsele realizate la acest centru din Armenia au fost prezente și la ediția din 2019 a festivalului.

           La scenă, festivalul a fost deschis de ansamblul Vartavar al Uniunii Armenilor din România, dansurile Alașkerti, Baleni, Kociari, Iarkusta și Uzundara fiind cele care au fost îndelung aplaudate. Evident, la înălțime, s-au aflat și cei din ansamblul Asteria al Uniunii Elene. Alături de Ionuț Galani și Antonia Cojocaru, grecii au transmis voie bună, energie și o stare de bine. Vechi prieteni ai acestui festival cei de la Mahala Rai Banda i-au îndemnat pe toți să danseze, să fredoneze, să fie cât mai aproape de muzica lor. Prima seară a manifestării a fost încheiată de concertul oferit de doi mari artiști din Armenia, compozitorul și interpretul Hayk Karoyi și solista Sussana Najaryan.

Ziua a doua, la scenă a debutat cu un jam session armenesc care a prefațat trio-ul din Erevan numit Tarup și condus de Miqayel Voskanyan. Am remarcat  una din piesele interpretate de Voskanyan care a fost prefațată de un mesaj al artistului ca  publicul românesc să fie solidar cu Armenia și Karabagh în această perioadă complicată prin care trec cele două republici armene. Renumitul Bogdan Simion mereu alături de lăutarii de mătase a încântat publicul prin autenticitatea pieselor interpretate. Unul dintre cele mai așteptate momente din spectacol a fost susținut de Karin Dance Folk Ensemble condus de Gagik Ginosyan la a patra prezență în România. Seara s-a încheiat cu recitalul Mădălinei Pavăl și orchestra sa.

            An de an fața strălucitoare, frumoasă și captivantă a festivalului se datorează și voluntarilor veniți din mai multe orașe pentru a ajuta la buna desfășurare a lucrurilor. Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei care mi-au devenit prieteni și au plecat cu amintiri grozave din București.

• Sunt Arșaluis Țocu din Galați și pentru mine participarea la acest festival ca voluntar înseamnă apropierea de comunitatea armeană din București. Tatăl meu e armean. În Galați suntem acum mai puțini armeni, dar am ascultat multe povești despre ei și am dorit să-i tot întâlnesc. Mi-a plăcut enorm anul acesta să fiu voluntar și am descoperit că am calități organizatorice.
• Sunt Maria Ursache din Brăila și am mai mers la evenimente legate de armeni de unde am plecat plăcut impresionată. M-am simțit bine la picnic în Gradina Botanică și am privit totul cu entuziasm.
• Ernesto Divarci este numele meu. Sunt interesat în mod deosebit de sculptura în tuf, de realizarea khacikarurilor. A fost captivant să o urmăresc pe artista venită din Liban, să înțeleg cum lucrează. Am venit ca și mulți alții pentru a cunoaște cultura și tradițiile armenești. Am contribuit la așezarea panourilor, a standurilor, am reușit să-mi fac prieteni și dincolo de munca depusă am învățat multe.
• Sunt Ana Maria Boeru și împreună cu Tigran Ștefan Radu m-am ocupat de coordonarea echipei de voluntari. Sunt aproape treizeci de voluntari din Bacău, București, Cluj, Iași și Pitești. Este multă culoare în spațiul cultural al armenilor, muzica și dansurile sunt fascinante. Am constatat că publicul s-a bucurat de muzică și de activitățile atelierelor. Am plecat de la festival cu amintiri, prieteni, experiență. A trebuit ca noi, voluntarii, să luăm decizii rapid, să ieșim din situații delicate și uneori dificile. Nu a fost numai muncă, ne-am simțit extraordinar, ne-am distrat, a fost multă energie pozitivă, mult dinamism.

Printe voluntari s-a aflat și Siranuș Hovakimyan care de mai mulți ani este membră a ansamblului Vartavar. Mi-a povestit despre repetiții, despre sfaturile coregrafei, despre felul în care s-au implicat la organizarea manifestării.

• Am participat la toate edițiile acestui festival. În plus ansamblul Vartavar este prezent la evenimente în București, la Muzeul Satului, la Mogoșoaia, la Gherla, la Roman. Pentru ediția asta ne-am pregătit o lună. Bela Martikian are grijă să fie totul perfect. A dansat anul acesta cu noi și David Karamyan, un băiat care are numai nouă ani. Davidik e senzația Vartavarului, îl încurajăm mereu. Avem și noi emoții, ca toți artiștii, dar la sfârșit ne bucurăm de succes.

În târgul cu produse hand made i-am întâlnit pe Ermone Zabel Martaian, artist vizual și Arsen Arzumanyan. De fiecare dată, în târg, Ermone este prezentă cu lucrări diferite reprezentative pentru arta armeană.

• Vin mereu cu bucurie la festival și după cum știu cei care mă cunosc și au trecut pe la standul meu în edițiile trecute, eu pictez pe sticlă.  Am adus și medalioane din sticlă, iar în acest an am inclus și o noutate, planșe și tăvițe pictate cu simboluri armenești precum copacul vieții, eternitatea, rodii și caise, taraz, costumul național. Au fost mulți participanți care m-au recunoscut din anii trecuți. Dar cu siguranță, motivul pentru care acest festival va rămâne în inima mea mereu sunt întâlnirile cu alți artiști armeni. Am stat de vorbă cu Narine Poladian, o tânără extrem de talentată și de curajoasă. Lucrul manual al ei este extrem de asemănător cu al meu, tehnicile și ustensilele sunt diferite, dar ambele avem același scop, de a prezerva identitatea noastră. La scenă m-am bucurat de Mahala Rai Banda, o trupă unde talentul muzical  este neîntrecut, iar Vartavar și Karin au fost cu siguranță inima acestui festival.

În târg și Arsen Arzumanyan a reușit rapid să-și valorifice produsele artizanale aduse.

• Am amintiri foarte frumoase de la toate edițiile. Practic acest eveniment e o mândrie pentru noi. Anul acesta am venit la târg cu bijuterii de argint din Armenia. Bineînțeles sunt însoțit și de cărțile mele. Inelele și cerceii cu lanțuri sunt cele mai populare bijuterii în Armenia. Au fost admirate și căutate și inelele care au gravate litere armenești, dar și pandantivele cu rugăciunea Tătăl Nostru gravată foarte frumos.  

O bucurie a fost și întâlnirea publicului cu Narine Poladian și creațiile ei.

• Mă numesc Narine Poladian, sunt prima femeie sculptor de khachikar-uri armenești din lume. Am absolvit Arhitectura, deci mereu am fost atrasă de arte. Cunoșteam arta sculpturii în piatră de mică, dar abia când am participat la Birthright Armenia ca voluntară, am trecut pe lângă atelierele de sculptură și m-au entuziasmat. I-am rugat să mă învețe în weekenduri. După câteva luni, mi-au oferit un loc de muncă acolo în Armenia. După opt luni, l-am întâlnit pe soțul meu și ne-am mutat în Gyumri unde am făcut un master și din garajul nostru mi-am făcut un mic atelier. Sunt extrem de fericită să fiu aici pentru că visul meu este să ajung peste tot în lume unde sunt armeni, să le arăt că în inima fiecărui armean există deja talentul de a sculpta khachikaruri. Toți care au participat la acest atelier din cadrul festivalului au descoperit acest adevăr. Este datoria mea de armeancă să ajut organizatorii festivalului să aducă publicului această artă și să o popularizeze.

Printre fețele cunoscute, am revăzut-o pe cea care dă viață costumelor armenești, Lilit Melikyan, director al Centrului Teryan.

• Am venit din nou la acest festival la invitația organizatorilor pentru că îndrăgesc această comunitate. Ei sunt adevărații luptători pentru neamul nostru. Anul acesta am adus un atelier foto unde participanții își pot face poze într-un decor armenesc îmbrăcați cu veșminte armenești. În anul 2019, tot Bucureștiul a fost în Armenia pentru că festivalul a fost pe Strada Armenească, lângă biserica armenească, cu armeni îmbrăcați armenește. Îmi place să arăt străinilor că suntem un popor creativ și tot ceea ce fac este de a demonstra că avem talent și ochi artistic de excepție.

Hrant Jaghinyan, designerul nelipsit de la festival mi-a împărtășit câteva impresii.

• Am o iubire mare pentru acest festival, l-am prezentat de multe ori, am lucrat și în echipele de organizare. De fiecare dată e bucuria de a împărtăși câte ceva din cultura noastră, dar și o responsabilitate uriașă, de a arăta cât de activă poate fi o comunitate mică. La acestă ediție mi-a plăcut enorm concertul oferit de Hayk Karoyi și Sussana Najaryan.
•  

Printre fanii festivalului se numără de ani buni Camelia Hâncu.

• Am venit la mai multe ediții și apoi am scris un volum de rondeluri pe care l-am propus spre publicare editurii Ararat. Festivalul este o manifestare importantă a capitalei. Mă impresionează trupele și interpreții din Armenia. Mă bucur să gust și bunătățile armenești, sucul de rodie, prăjiturile cu fistic, chiftelele în sos de vișine, cafelele la nisip.

Camelia Văcaru, jurnalist la Televiziunea Română,  ne-a împărtășit la rândul ei din impresiile la festival.

• Festivalul Strada Armenească este despre un mix de senzații, despre gusturi diferie și mirosuri. Este un vibe pe care greu îl poate întâlni cineva în altă parte. Concertele celor din Armenia sunt pentru mine punctul forte al manifestării. Anul acesta am venit însoțită de fiica mea, Sofia care a participat cu plăcere la mai multe ateliere. O bucurie să fim împreună la festival.

Andreea BARBU

Mulțumesc Iuliei Postolachi pentu traducerea din limba rusă a interviului cu Lilit Melikyan.

fotografii din festival puteti vedea pe https://www.facebook.com/StradaArmeneasca

by Andreea Barbu