BALKANIK FESTIVAL-2023

„Papiers d’Arménies”, cafea și coniac Ararat și burgeri „Radio Erevan”,  ingredientele armenești ale evenimentului!

          De zece ani, la începutul toamnei, în București, în Grădina Uranus, este celebrată muzica autentică, tradițională și sunt ascultate poveștile unor artiști care se încăpățânează să nu foloseacă în creațiile lor tehnologia acestui secol. Trei zile la rând, sute de tineri vin pentru a se întâlni cu muzicieni valoroși din mai multe țări, precum Bulgaria, Polonia, Turcia, Franța, Italia. În 2022, pentru prima dată, la Balkanik Festival, cvartetul Arsen Petrosyan din Armenia a interpretat la duduk, quanon, santur și dhol piese de acum o sută de ani sau chiar mai vechi despre durerile unui neam destul de încercat de-a lungul timpului. Cei care i-au ascultat au putut învăța și simți multe despre importanța căutării în trecut, despre recuperarea identitară și mai ales despre cultura armeană. De altfel, mulți dintre muzicienii prezenți la Balkanik Festival se bazează pe reinterpretarea melodiilor de altădată, înțelegând în acest mod să servească arta. Piese forte cu teme grave, grele sunt adesea aduse în fața publicului tocmai pentru a ilustra mai bine diversitatea culturală.

            În 2023, evenimentul a adus o serie de noutăți, semn că acest festival de nișă și-a consolidat poziția, fidelizându-și un public iubitor de firesc, naturalețe și evident de autenticitate. Pe strada Uranus, în sectorul cinci al capitalei, a fost organizat un târg unde meșteșugari de diferite etnii și-au prezentat produsele. Apreciate, admirate și cumpărate au fost mai ales obiectele din alamă, cupru, argint, ceramică și piele. Prezența armenească a fost consistentă, mai ales pentru că vizitatorii îi cunoșteau deja pe antreprenori de la Festivalul Strada Armenească. O bucurie am simțit la reîntâlnirea cu Arsen Arzumanyan, voios ca întotdeauna și pregătit să-și laude produsele.

          – E plăcut să fii antreprenor armean. Eu vând lucruri care nu sunt pe piața românească, precum bijuterii din argint din Armenia, inele cu lanț și cercei. Toate sunt deosebite și în acest mod caut să trezesc interesul multora pentru Armenia. Am venit în România pentru un doctorat, am rămas și iata-mă antreprenor.

             Sub o stea norocoasă, la târg a fost standul Taste of Armenia unde Vahe Hovakimyan și-a așteptat cumpărătorii cu savuroase cafele la nisip, prăjituri cu miere, suc de rodie și coniac.

          – La cafeaua armenească contează aroma care se simte de la prima înghițitură. Am ales o cafea deosebită, cea a lui Haigazun Keșkerian care nu mai este printre noi, dar o pregătește un ucenic de-al lui. Modul de preparare este relativ simplu. Punem întâi apa rece, apoi adăugăm cafeaua în ibric și așteptăm să clocotească. Toată familia mea bea cafea la ibric. Acum, noi ne pregătim să devenim distribuitori ai coniacului Ararat în România. Există varianta simplă, dar și cu patru feluri de arome, de caise, de vișine, de cafea și de miere. Când savurezi coniacul armenesc simți gustul caiselor de la poalele Araratului. Sunt fan al coniacului băut simplu, dar îmi place și cel cu aromă de caise. Cu aceste produse am avut succes și în Grădina Botanică, la Festivalul Strada Armenească. Urmărim extinderea brandului nostru Taste of Ararat. Toate produsele noastre vor putea fi livrate celor care le comandă rapid, sub două ore. Acesta este un prilej să facem și diplomație. Doritorii ne pot găsi pe facebook, pe instagram. De acolo își pot comanda produsele dorite. Poate peste un an sau chiar șase luni vom avea și un magazin.

                Un alt stand al unei familii de armeni poartă numele United Burgers. Acolo, Gev Jaghinyan părea un prestidigitator care mânuia ustensilele de bucătărie cu o viteză amețitoare.

          – Avem burgeri care se numesc Radio Erevan, preparați din carne de vită și burgeri Armenopolis din pui. Folosim condimente armenești, dar rețeta e una obișnuită de street food. La începuul pandemiei, în 2020, noi aveam deja restaurantul Kilikia și acolo am preparat burgerii pentru că ei sunt cei mai consumați de către tineri. Lucrez mai ales cu tatăl meu și asta e bine că îmi petrec mai mult timp cu familia. Suntem pentru prima dată la Balkanik Festival, am intenționat să venim cu mantî, dar nu am avut timp suficient. În 2024, la Festivalul Strada Armenească o să pregătim khorovaț și mantî. În prezent doritorii de burgeri ne pot găsi pe bulevardul Ștefan cel Mare la numărul cinci.

             Cele mai așteptate la Balkanik Festival au fost concertele live. Taraful Caliu, Ovidiu Lipan Țăndărică, fanfara Zece Prăjini,  Papiers d’Arménies cu Dan Garibian au cucerit din prima inima publicului. Aceste formații se bucură de recunoaștere internațonală și participă în mod obișnuit la festivaluri de world music din Europa. Prezența celebrisimului Dan Gharibian, compozitor, chitarist, textier și interpret născut în 1948 a fost o surpriză extrem de plăcută pentru cei veniți în ultima seară a manifestării. Artist prodigios, fost solist al grupului Bratsch pe care l-a alcătuit în 1972 și care a avut un succes remarcabil până în 2015 când și-a încetat activitatea, Gharibian cântă de obicei în armeană, rusă și franceză. În hiturile sale sunt frecvente influențele folclorice, gypsy și klezmer. A fost o onoare la Balkanik Festival să pot discuta cu Dan Gharibian, cu fiica sa, Macha, care cântă și cu ceilalți membri din grupul Papiers d’Arménies.

          – Domnule Gharibian, v-ați născut în Franța, dar în muzica dumneavoastră există tot soiul de influențe.

          – M-am născut în Franța și am fost crescut de bunicii mei. Ei m-au învățat limba armeană și mi-au transmis influențele culturale armenești, kurde, ruse și grecești. Mi-am descoperit talentul întâmplător. Prima oară, m-am apucat de cântat, apoi am fost atras de chitară, întâlnind artiști, ascultându-i pe tata și pe bunicul cântând. Nu se câștigă suficient din muzică așa că am lucrat în construcții. Am descoperit succesul, cântând cu trupa Bratsch. Când am avut suficiente concerte pentru a mă întreține, atunci m-am dedicat muzicii. Aș dori să sfătuiesc tinerii să persevereze dacă vor să fie muzicieni, nu se știe când va veni ziua în care vor avea succes, tocmai de aceea este nevoie de mult timp și multe repetiții.

          – Macha, cum a fost să-l ai ca profesor de muzică pe Dan Gharibian, chiar tatăl tău?

          – Da, el a fost primul care mi-a recunoscut talentul. Mi-a zis că am voce și când am văzut că mă ascultă, acest lucru mi-a dat curaj. Am studiat mulți ani pianul și muzica clasică. Îmi este ușor să cânt pentru că acasă îl auzeam pe tata, cântând în greacă, armeană și rusă. Am avut profesori cu nume mari, precum tata, dar urechea mi-am format-o, ascultând voci țigănești, rusești și armenești.

          – Domnule Derderyan, cum ați ales numele trupei?

          – Eu sunt din Istanbul. Acolo, există niște foițe care arse, au un miros frumos. Scopul trupei este să redea “mireasma” Armeniei publicului prin muzică la fel, precum acele foițe de hârtie. Cine a inventat hârtia parfumată, a vrut să redea mirosul de acasă, acela din bisericile armenești din Istanbul. Pentru mine acasă este Istanbulul, pentru familia Gharibian este Anatolia. De aceea trupa are numele la plural Papiers d’Arménies. Există mai multe comunități de armeni peste tot în lume. Are și legătură cu ce a spus Saroyan, unde se întâlnesc doi armeni, acolo se va forma o nouă patrie.  Membrii trupei, solista Macha la pian, Dan la chitară, Gérard Carcin la kamancea, Artyon Minasyan la duduk si eu la acordeon formăm o Armenie muzicală. Eu după examenul de bacalaureat, am plecat în Franța pentru că viața era destul de dificilă unde m-am născut. În Franța, mi-am deschis un magazin alimentar.  Acolo, ne reunim, cântăm și celebrăm prietenia între membrii trupei.

          – Cum ați descoperit intrumentul kamancea, domnule Carcin?

          – La Paris, am studiat vioara, mai întâi. La saptesprezece ani, a venit o trupă de cântăreți armeni la Paris care a folosit acest instrument într-un concert. Am fost fascinat de sunetului lui. Am renunțat la vioară pentru a cânta melodiile lui Sayat-Nova cu kamancea. Este datoria mea să redau această muzică a Armeniei publicului. După liceu, am urmat studii de arhitectură, dar mereu am rămas dedicat muzicii. Trupa noastră este unică pentru că are un stil muzical care îmbină mai multe stiluri din mai multe epoci. Tot ceea ce iubim, muzica georgiană, greacă, armeană și rusă sunt îmbinate pentru a reda istoria poporului nostru.

          – Domnule Minasyan, sunteti originar din Armenia. Cum ați descoperit această trupă?

          – Da, am studiat muzica la Conservatorul din Erevan. Apoi, m-am alăturat Grupului National Tatul Altunyan. Alături de ei, am călătorit prima oară în Franța pentru un concert. M-am îndrăgostit de Franța și am făcut tot posibilul să mă stabilesc aici. De-a lungul timpului, am colaborat cu mai mulți artiști și așa am descoperit această trupă.

          – Cine este muzicianul care v-a influențat cel mai tare?

          – Nu doar pentru mine, dar pentru toți armenii o legendă a muzicii este Vache

Hovsepian, un adevărat maestru al dudukului. Trupa noastră este deosebită pentru că noi preluăm tot trecutul muzical și îl valorificăm pentru ascultători.

             Pentru organizarea impecabilă a acestui festival felicitările și mulțumirile merg către Ligia-Verkin Keșișian, o poetă talentată care an de an oferă publicului evenimente memorabile.

Andreea BARBU

by Andreea Barbu