Redactor

Alice Kanterian  : Un festival cu ambiții înalte – Festivalul Internațional de Film de Scurtmetraj și de Munte din Mestia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Festivalul Internațional de Film de Scurtmetraj și de Munte din Mestia, fondat de regizoarea și producătoarea georgiană Khatuna Khundadze, s-a desfășurat în pitorescul Mestia, în regiunea Svaneti din munții Caucaz. Svaneti este probabil una dintre cele mai frumoase regiuni din Georgia. Invitat de onoare a fost legendarul alpinist și regizor de film Reinhold Messner. 

Orașul Mestia este marcat de Mikheil Khergiani, un alpinist georgian și sovietic. Nu întîmplător, Khatuna Khundadze a ales sloganul „Where legends meet“ pentru actuala ediție. A durat doi ani, dar iată că, în sfîrșit, Khatuna a reușit imposibilul: să-l aducă pe legendarul alpinist Rheinhold Messner, în vîrstă de 80 de ani, la Mestia. Emoționant moment cînd Messner, acompaniat de soția sa, Diane, pășește pragul casei-muzeu a lui Khergiani, unde este întîmpinat de Kati Barliani, soția lui Khergiani în vîrstă de 101 ani. Totodată, festivalul marchează și un alt eveniment, sărbătorirea a 200 de ani de la începuturile alpinismului mondial și jubileul centenarului celui georgian. 

Messner spunea: „Alpinismul începe în Georgia, cu 100 de ani în urmă, cînd alpiniștii profesioniști europeni părăsesc, pe la începutul anilor ’20, Alpii pentru a practica alpinismul la un nivel superior: mai sus, mai dificil, mai sălbatic. Alpiniștii se îndreaptă spre Munții Caucaz. Începînd cu anii ’20 ai ultimului secol, alpinismul face multe progrese în Caucaz. Escaladarea Muntelui Ushba este considerată una dintre cele mai dificile la nivel mondian. Vă felicit cu ocazia jubileului de 100 de ani de alpinism și vă doresc în continuare 100 de ani de dezvoltare și continuă performanță în Caucaz“. Asta spus Messner la masterclassul său din a treia zi a festivalului. Acesta s-a desfășurat, conform tradițiilor muntene, în aer liber, în curtea Centrului de Artă și Cultură, unde atît invitații festivalului (juriul internațional, reprezentanții media din Georgia, Germania, Brazilia, Spania, Corea de Sud și România), cît și publicul local și de peste hotare s-au strîns în jurul focului pentru a-l asculta pe Reinhold Messner. 

Chiar dacă prima impresie pe care o lăsase era una mai curînd fragilă, nu mică mi-a fost surpriza în momentul în care legendarul alpinist și storyteller a luat cuvîntul. Am ascultat cu toții fascinați filozofia acestui legendar alpinist care a făcut prima ascensiune solo pe Muntele Everest și, împreună cu Peter Habeler, prima urcare pe Everest fără oxigen suplimentar. A fost prima persoană care a urcat cei 14 munți, cu cotele de 8.000 m fără oxigen suplimentar. Messner a fost primul care a traversat Antarctica și Groenlanda fără motociclete de zăpadă și sănii de cîini și, de asemenea, cel care a traversat deșertul Gobi de unul singur. Este considerat a fi cel mai mare alpinist al tuturor timpurilor. A plătit cu vîrf și îndesat pentru ambiția sa, de a fi judecat greșit, în tinerețe, vremea schimbătoare de pe munte, pe ultima sută de metri, în timpul ascensiunii Muntelui Nanga Parbat. Fratele său Günther Messner, care îl acompania și care rămăsese în urmă, a fost dat dispărut după o avalanșă. O mare tragedie pentru familia sa, mama lor suferind foarte mult. Mustrări de conștiință, o prea mare ambiție, cu consecințe fatale, o presupusă încălcare a codului etic, este învinovățit de alti alpiniști de profesie că și-ar fi părăsit fratele pentru a se salva, o experiență traumatizantă, care l-a împins spre storytelling. Filmul documentar Nanga Parbat – Mein Schicksalslberg (se traduce prin „Muntele destinului meu”), realizat de Messner, despre muntele care îl va marca pe viață, prin tragedia suferită din cauza pierderii fratelui, a deschis festivalul pe 23 iulie. Excelența sa, Massimiliano D’Antuono, ambasadorul Italiei, a participat la ceremonia de deschidere a festivalului.

Khatuna Khundadze i-a înmînat lui Reinhold Messner Premiul de Onoare. Următorul său film va fi despre K2, al doilea munte ca înălțime, după Everest. Un munte sălbatic, aici se ajunge greu și se moare ușor. Un alt proiect pe care îl pregătește de mult este despre viața alpinistei austriece Cenzi von Ficker. Uschba-Mädl („Fătuca Ushba“), aceasta era porecla lui Cenzi von Ficker, care s-a născut la Innsbruck, în 1878, și care a fost una dintre renumitele alpiniste de dinaintea Primului Război Mondial. Curajul tinerei tiroleze l-a impresionat atît de mult pe prințul Dadeshkeliani din Svaneti, încît în ​​1903 i-a dedicat lui Cenzi cel mai înalt munte al său: Muntele Ushba, de 4.737 de metri. Acest munte impozant din Caucazul Mare e considerat unul dintre cei mai dificili din lume, gradul său de dificultate fiind comparat cu Matterho.

Am aflat de la Messner că nu momentul cuceririi piscurilor te împlinește, căci cu cît este mai înalt piscul, cu atît mai puțin timp petreci pe vîrf, te așteaptă lunga și dificila coborîre. Momentul cînd ajungi nevătămat la poalele muntelui și răsufli, sărbătorești reușita cu întreaga familie – acesta este momentul împlinirii care contează, cînd te simți renăscut.

Dacă ambasadorul Italiei a participat la ceremonia de deschidere a festivalului de film, iată că ambasadorii altor trei țări, și anume al Austriei, al Germaniei și al Elveției, au participat la masterclassul lui Messner, două zile mai tîrziu, și au rămas, în onoarea legendarului alpinist, pînă la sfîrșitul festivalului, onorîndu-l cu prezența lor, o reușită nemaipomenită pentru directoarea festivalului. Rheinhold Messner, invitat de onoare al festivalului, a fost recompensat cu Premiul pentru întreaga sa carieră atît ca alpinist, cît și ca storyteller. Messner, acompaniat de carismatica sa soție a prezentat ultimul său film, Nanga Parbat-Mein Schlüsselberg, care de altfel a și deschis festivalul. 

Evoluția festivalului

Festivalul a fost inaugurat cu patru ani în urmă. În deschidere a fost proiectat filmul clasic al regizorului georgian Merab Kokchshvili – Vîrful Muntelui (1976). Acesta a fost restaurat de Studioul de Film Georgian. Primăria din Mestia a fost printre primii susținători ai festivalului care a început plin de entuziasm. 

Ne aflăm, între timp, la a patra ediție. Este deja al patrulea an în care municipalitatea este alături de Khatuna Khundadze, împreună cu Centrul Național de Film și Ministerul Culturii, Agenția Națională de Turism și alți sponsori, anul acesta îndeosebi Ambasada Italiei. Un festival bun este caracterizat nu numai prin calitatea filmele selecționate, ci și prin alegerea membrilor din juriul de prestigiu și a invitaților de onoare. Încrederea și aprobarea oficialităților și a criticilor de film, la nivel național și internațional, care au vizitat Mestia pe parcursul festivalului, au fost, de asemenea, uimitoare. Masterclassul lui Barbara Gasser și mai ales cea a lui Reinhold Messner au atras cinefili, cineaști și alpiniști. Este o mare onoare pentru Mestia că al doilea festival s-a deschis cu filmul legendarului alpinist Reinhold Messner, care a stîrnit emoții uimitoare în rîndul publicului. Messner a fost recompensat cu Trofeul de Onoare sub forma unui turn Svan. În interiorul turnului, este sigilată o bucată din frînghia de alpinism a lui Kherghini, folosită la ultima cățărare, fatală, în munții Dolomiți. Potrivit declarațiilor fondatoarei festivalului, „la festival se pun bazele multor idei noi. Sîntem deosebit de mulțumiți de faptul că Barbara Gasser, președinta juriului nostru din 2022, membru al consiliului de administrație al Hollywood International Press, revine la actuala ediție. Ei i se alătură alți trei prieteni ai festivalului care fac între timp parte din Asociația de presă străină de la Hollywood și care participă, la fel ca Barbara Gasser, la selecționarea filmelor răsplătite cu un Golden Globe/Globul de Aur. Aceștia sînt istoricul georgian de film, profesorul Zviad Dolidze, criticul georgian de film Marika Bakuradze și Jaewon Shen, redactor-șef la revista coreeană Cultura. Ediția actuală va fi de altfel acoperită de jurnaliști din Spania, Coreea de Sud, Germania și România, doi dintre membrii juriului provin din România și Italia. Ne extindem rețeaua și ajungem la partenariatele cu alte festivaluri precum Bergfilm Festival Tegernsee sau Alpin Mountain Film Festival România, invitîndu-l pe fondatorul și actualul director de festival, Dan Burlac, să facă parte din juriu, la actuala ediție (…)”. 

Majoritatea scurtmetrajelor sînt premiere mondiale. Din Georgia, au fost selecționate scurtmetrajele realizatorului Mikheil Gabaidze, din Batumi, și cele ale mult premiatului regizor Georg Ovashvili, din Tbilisi. Ovashvili, care nu mai realizase de 20 de ani scurtmetraje, a impresionat publicul cu un scurtmetraj în premieră mondială. Este povestea unei învățătoare în vîrstă, care preia o clasă și le povestește școlarilor neastîmpărați ce jertfe iau în calcul alți copii, pentru a putea merge la școală. Ea își amintește de propria sa copilărie, din sătucul de munte unde ea și un alt băiețel sînt singurii elevi care au mai rămas, celelalte familii plecînd la oraș. Acest băiețel, prietenul ei, întotdeauna întîrzie la școală, dar ea se roagă de dascăl să-l mai aștepte și să nu închidă școala, căci el cu siguranță va veni. Drumul lui este lung și anevoios, el trebuia să înfrunte ninsoarea și frigul pentru a ajunge la școală. Profesorul îi atrage atenția că va trebui să închidă școala, dacă el nu mai vine. Dar el nu-și va decepționa prietena. Despărțirea are loc, dar nu băiețelul va fi cel care nu va mai veni pînă la urmă la școală. O frumoasă poveste despre prietenie și poate despre prima dragoste. The Frost and a Little SchoolboyGerul și micul școlar, de 9 și13 minute, a emoționat nu numai publicul, ci și juriul care i-a acordat Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj. Celelalte scurtmetraje selecționate proveneau din Columbia, Turcia, Franța, Australia, China, Estonia, Algeria, Belgia și Elveția. Realizatori din Armenia, țară vecină cu Georgia, sînt frecvent invitați la Mestia. La actuala ediție a participat tînăra realizatoare de origine armeană Violetta Kocharyan, cu Sour/Acru, o comedie neagră de 11 și 50 de minute.

Regizoarea armeană a crescut și locuiește în Erevan, Armenia. De la vârsta de opt până la optsprezece ani, a studiat pianul și a fost  laureată a unor concursuri internaționale de pian. După ce am absolvit facultatea de muzică, a decis să se mute în Barcelona pentru a studia regia. A studiat în Barcelona timp de patru luni la școala privată de film Cine en Acción, apoi s-a întors în Armenia. S-a înscris la universitate, specialitatea regie de fil și a absolvit anul trecut. Acum, lucreză pe platourile de filmare din Armenia la diverse filme și plănuiește să realizeze propriile lungmetraje. Mama sa este actriță, iar tatăl este inginer de sunet. Amândoi au părăsit industria cinematografică și acum conduc o clinică veterinară în Erevan pentru că iubesc foarte mult animalele.

Referitor la lungmetrajele care sînt exclusiv cu tematică alpină, acestea provin din Argentina, Italia, Slovenia, Ecuador, Peru și România. Lungmetrajul românesc Castelul crăiței de Liviu Mărghidan, cu multipremiata actriță română Judith State, a impresionat nu numai publicul, cît și juriul, fiind  recompensat cu Premiul Juriului.

Un alt lungmetraj a atras îndeseobi atenția realizatorului/producătorului/exploratorului american/francez Luc Hardy, la a cărui inițiativă a fost decernat, pentru prima oară, Premiul Eco la Mestia. Este vorba despre lungmetrajul peruan Raíz (Through Rocks and Clouds) de Franco García Becerra, a cărui premieră mondială a avut loc la Berlinale anul acesta, în categoria Generation Kplus, unde a și fost recompensat cu o Mențiune Specială. Este vorba despre un băiețel care era cioban, din Munții Anzi din Peru, al cărui cel mai bun prieten este un alpaca pe care l-a numit după marele fotbalist Ronald. Ciobănașul visează să-și vadă țara calificată la Cupa Mondială FIFA 2018, în timp ce mediul său înconjurător este amenințat de poluare. Aceasta provine de la o companie minieră împotriva căreia părinții săi și comunitatea luptă. 

Marele Premiu a fost decernat filmului documentar The allegory of the cave/Alegoria peșterii. Realizatorul argentinian José David Apel reinterpretează filozofia lui Platon. Dacă la filozoful grec, alegoria peșterii este o încercare de a justifica locul filozofului în societate, iată că, la Apel, un om care nu și-a găsit locul în societate alege peștera și realitatea umbrelor. Impresionant este cum Pedro ( Luca Mamani, un pustnic care trăiește în munții Tucumán de la vârsta de 30 de ani ), acest om simplu, ne arată ce este important, impresionant fiind cum ne privește, cum privește camera, cum ne transmite ceea ce contează în viață. Realizatorul argentinian a adăugat spre sfîrșitul interviului că el și Pedro și-au promis că, data viitoare, cînd se vor revedea, va fi pe lumea cealaltă.

Team România : Dan Burlac, Liviu Mărghidan și Ruxandra Flonta cu copiii ( în centru Alice Kanterian)

Tot pe aceste meleaguri și la viitoarea ediție a Festivalului Internațional de Film de Scurtmetraj și de Munte din Mestia, sper să pot participa și în 2025, la invitația lui Khatuna Khundadze. Aceasta este a doua ediție la care particip, calitatea filmelor m-a impresionat și am putut colabora propunînd selecția filmului peruan care mă impresionase la Berlinale. Iar „Team Romania“, cum aș numi prezența românească la festival, a fost și ea una impresionantă, cu Dan Burlac în juriu și cu familia Marghidan/Flonta prezentă la Mestia, precum și cu Castelul crăiței selecționt și premiat cu Premiul Juriului. Agenția Națională de Turism a Georgiei a conceput pentru jurnaliștii invitați un program turistic cu vizite în superbul oraș Batumi, de la Marea Neagră, și în capitala Tbilisi. Iar în regiunea Svaneti au fost incluse în program muzeele din Mestia despre civilizația din Svaneti și vizita satului Ushguli – localitatea situată la cea mai mare altitudine din Europa. Muntele Ushba, însă, ale cărui două piscuri în formă de piramidă sînt de obicei greu de întrezărit, căci se ascund după nori, rămîne inaccesibil, un vis neîmplinit. Și nu numai pentru mine, nici legendarul Rheinhold Messner nu l-a cucerit, mă aflu deci în bună companie.

Alice KANTERIAN

Articol apărut în Observator Cultural n. 1220

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *