NOTE DE LECTOR | Vahé Berberian : În  numele tatălui și al fiului

            Vahé Berberian (n. 11 iulie 1955, Beirut) este scriitor, scenarist, regizor, actor, plastician armean rezident în Los Angeles. Datorită celor șapte monologuri umoristice pe care le interpretează în turneele sale prin comunitățile armene din lumea întreagă și care pot fi vizionate pe rețeaua de internet, el este apreciat și gustat pentru sagacitatea și incisivitatea textelor din comentariile lui spumoase, inspirate din realitatea cotidiană și făcute cu spirit de comedian acid, disecând locuri comune, clișee, habitudini, relații/acțiuni interumane general valabile: Yevayln (Etcetera), Nayev (De asemenea), Dagavin (Încă), Sagayn (Totuși), Yete (Dacă), Uremn (Deci), Payț (Însă).

Părinții lui Berberian au fost supraviețuitori ai Genocidului: tatăl, Raffi, originar din Agn/Eğin (azi, Kemaliye), când avea doar un an a fost deportat împreună cu mama sa la Deir ez-Zor și ulterior familia s-a stabilit în Alep, iar apoi s-a mutat la Beirut; mama lui Vahé și-a văzut familia originară din Arabkir decimată în timpul masacrelor. Casa părinților, în Beirut, ospețea artiști și intelectuali armeni, drept care Vahé a fost inspirat și stimulat de mediu și avea să debuteze în teatru, ca membru al trupei 67 și fondând împreună cu alții Teatrul experimental armean din Beirut.

 A absolvit colegiul local Levon & Sophie Hagopian, iar în 1976, la izbucnirea războiului din Liban, a plecat în Cipru, apoi în Canada, unde a rămas un an, și în 1977 s-a stabilit în SUA. Și-a continuat studiile în Los Angeles și a obținut calificarea de ziarist cu diplomă de onoare la Woodbury University în 1980.

Ca plastician, Berberian a fost tutelat în vocația sa de reputatul pictor Paul Ghiragosian. Creează în stilul expresionismului abstract, cu simplitate în formă și cu o imagine minimalistă. A participat, în timp, la peste 30 de expoziții individuale și de grup în SUA, în Canada, în Europa, în Orientul Mijlociu. A scris scenarii pentru filme realizate la Hollywood, pentru spectacole de televiziune și pentru reclame: trilogia Spiderman, Crank, 24. Și-a regizat propriile piese Elefantul roz, Nisipuri mișcătoare, Baron Garbis, Gyank (Viață), traduse în șase limbi și jucate în numeroase orașe. A fost coregizor, coscenarist și interpret în filmul 3 săptămâni în Erevan (2016).

Berberian a debutat ca scriitor în 1996, cu romanul Scrisori pentru Zaatar, care a avut trei ediții. Acesta a fost urmat de nuvela În numele tatălui și al fiului, scrisă în armeană (Յանուն հոր եւ որդւոյ) și publicată în 1999 la Los Angeles, fiind apoi tradusă în franceză, în engleză și în turcă (editura armeană Aras din Istanbul, 2008). Cea mai recentă carte a lui Berberian este Diary of a Dead Man (Jurnalul unui om mort), scrisă în engleză și editată în 2021.

Întrucâtva în completarea acestui succint medalion bio-bibliografic, abordăm în continuare a doua scriere a lui Vahé Berberian, o ficțiune care însă conține parțial elemente autobiografice fără ca ele să fie textual confirmate (numele personajelor sunt oricum schimbate). Am avut la dispoziție versiunea franceză a nuvelei (traducere de Houri Varjabédian), intitulată Au nom du pѐre et du fils și publicată în 2020 de Editura Paranthѐses din Marsilia, condusă de arhitectul și librarul Varoujan Arzoumanian.

Ca și autorul, protagonistul nuvelei este om de teatru, membru al unei trupe care pregătește un spectacol. El merge zilnic la repetiții și viețuiește împreună cu tatăl său – de unde și titlul scrierii –, pasionat librar și colecționar de cărți, a cărui întreagă existență, inclusiv mediul locuinței, stă sub semnul bibliofiliei. Fiul său – cartea e scrisă de autor la persoana întâi – îl descrie cu afectuoasă ironie până în finalul care va lua o turnură tragică, scoțând în evidență flexibilitatea lui Berberian de a trece cu ușurință dintr-un registru alert și detașat într-unul dramatic și profund. Începutul cărții este edificator asupra stilului ambiguu:

„Bustul tatălui meu era atât de greu, încât în momentul coborârii lui de pe piedestal mi-a scăpat din mâini și s-a spart în mii de cioburi; le-am păstrat până la 36 de ani în apartamentul nostru de la etajul al treilea, la intersecția străzilor Normandie și Sunset, până când un necunoscut a pus cap la cap cioburile, mi l-a așezat în față și a dispărut.”

Traiul comod al celor doi bărbați este tulburat de apariția intempestivă, într-o seară, a unei prostituate care, bătând la ușa lor, cere protecție împotriva peștelui ei care o maltrata. Din acel moment, tihna familiei se spulberă, deoarece fiul – cu toleranța tatălui – se dovedește nu numai compătimitor, dar și generos, prelungind sine die șederea fetei, spre uimirea, indignarea, disperarea celor din jurul tânărului, reacția variind în funcție de implicarea persoanei în cauză. Evident, trama prozei se va complica și odată cu ea consecințele gestului din seara cu pricina. Efectul la lectură este unul impresionant, tonul accelerat al narațiunii devenind spre finalul imprevizibil de-a dreptul emoționant. Virtuozitatea lui Berberian constă în gradarea acțiunii spre un deznodământ necruțător, cu mijloace literare dintre cele mai rafinate, în care vocea auctorială rămâne în mod constant discretă și detașată, în pofida faptului că ponderea covârșitoare aparține povestitorului aflat simultan și în postură de victimă. Într-un spațiu tipografic restrâns, este parcursă o întreagă evoluție pe de o parte factică, iar pe de alta psihică, dovedind îndemânarea autorului de a-și stăpâni și subiectul, și subiecții.

Sergiu SELIAN

by Sergiu Selian