Lucrarea lui Arsen Arzumanyan prezintă într-o nouă lumină activitatea orfelinatului armean din Strunga.

EREVAN, 5 OCTOMBRIE, ARMENPRESS: Cartea doctorului în științe politice Arsen Arzumanyan, „Orfelinatul armenesc din Strunga: Mărturii ale destinelor frânte”, a prezentat publicului larg activitatea umanitară a instituției create prin eforturile comunității armene din România, aducând în prim-plan pagini remarcabile din viața orfanilor.

Versiunile în română și armeană ale cărții au fost publicate la București, (Editura Ararat 2023) cu ocazia centenarului orfelinatului. Lucrarea este remarcabilă prin numărul surselor cercetate. Pentru prima dată, au fost descifrate arhivele, precum și sute de articole din publicațiile apărute la București, care au abordat înființarea, dezvoltarea și desființarea orfelinatului.

La prezentarea cărții, care a avut loc pe 5 octombrie la Muzeul-Institut al Genocidului Armean, Arsen Arzumanyan a mărturisit într-un interviu pentru corespondentul „Armenpress” că, inițial, nu intenționa să dedice o întreagă carte activității orfelinatului, dar, după ce a descoperit materialele bogate, și-a schimbat decizia.

„Satul Strunga se află în județul Iași. Inițial, doream să public o carte despre istoria glorioasă a armenilor din acest județ și plănuisem să includ și un capitol despre orfelinatul armenesc din Strunga. Acest capitol urma să cuprindă doar câteva pagini. Însă, pe măsură ce am aprofundat istoria orfelinatului, am descoperit atât de multe materiale interesante, dintre care 90% nu fuseseră studiate, încât am realizat că nu era posibil să mă limitez la câteva pagini; aceste materiale trebuiau publicate într-o carte separată”, a povestit Arsen Arzumanyan.

Viața de zi cu zi a orfelinatului a fost larg reflectată în publicațiile armenești din București, unde se pot găsi povești emoționante și vesele despre copii. Potrivit autorului, cartea nu este doar istoria orfelinatului, ci reprezintă o continuare a durerii trăite de poporul armean.

„Comunitatea armeană din România a transferat 200 de copii, care se aflau în condiții precare în orfelinatele turcești din Istanbul, la Strunga, unde a înființat orfelinatul. Satul Strunga este înconjurat de așezări armenești cu o istorie de aproximativ 700-800 de ani. Orfelinatul a fost deschis la Strunga pentru a fi aproape de orașele locuite de armeni, astfel încât aceștia să poată sprijini orfelinatul în orice mod posibil”, a menționat Arsen Arzumanyan.

El consideră construirea orfelinatului drept una dintre paginile fără precedent ale istoriei glorioase a comunității armene din România, deoarece orfelinatul nu doar a satisfăcut nevoile de bază ale copiilor, ci a rezolvat și problema educației. Orfelinatul avea o școală și ateliere, precum cizmărie, țesut de covoare și croitorie. „Educația le-ar fi permis orfanilor să-și câștige existența după ce deveneau adulți. Copiii se ocupau și cu sport, activități agricole. Viața lor cotidiană era plină. Una dintre misiunile orfelinatului era să găsească rudele copiilor sau să îi încredințeze familiilor armene care trăiau în diferite orașe din România. Multe familii armene nu doar că au avut grijă de copii, ci i-au și adoptat. Scopul instituției a fost să-i crească pe copii în spiritul armean, motiv pentru care nu este întâmplător că unii dintre ei au desfășurat ulterior activități în favoarea cauzei armene. În carte este scris despre ei”, a subliniat Arzumanyan.

Printre numele cunoscute se află pictorul și sculptorul Aram Gharibian, care a fost foarte apropiat de Catolicosul Vazgen I. Multe dintre tablourile sale sunt păstrate la Echmiadzin, iar unele lucrări se găsesc și în galeriile de artă. Un alt nume cunoscut este Nurhan Aglamishian. Acesta s-a mutat în SUA, însă familia sa nu a pierdut legătura cu Armenia. Fiii lui Aglamishian au realizat numeroase proiecte caritabile, inclusiv înființarea Centrului Regional de Oftalmologie „Vahagn Aglamishian” din Yeghegnadzor, în regiunea Vayots Dzor.

Orfelinatul din Strunga a funcționat doar patru ani, între 1923 și 1926, însă a reușit să își îndeplinească misiunea, oferindu-le copiilor tot ce era posibil. Pe lângă numeroasele cheltuieli zilnice, orfelinatul s-a confruntat și cu o serie de probleme suplimentare, deoarece mulți dintre cei 200 de orfani au ajuns acolo cu diverse boli. Au fost înregistrate și cazuri tragice. Două fete au murit de tuberculoză. Povestea uneia dintre ele l-a emoționat atât de mult pe Arzumanyan, încât a inclus-o în carte.

Arsen Arzumanyan a absolvit Facultatea de Relații Internaționale a Universității de Stat din Erevan, unde a urmat atât studiile de licență, cât și pe cele de masterat. Pentru a-și susține teza de doctorat, s-a mutat la București, unde și-a continuat studiile. În 2015, și-a apărat teza de doctorat dedicată comunității armene din România. De peste zece ani lucrează la Uniunea Armenilor din România. „Munca mea mă ajută foarte mult să realizez astfel de studii. Am călătorit în multe orașe și sate din România. Este de neimaginat cât de multe urme armenești există. În 2022, am publicat cartea Manual de învățare a limbii armene pentru vorbitorii de română, un manual alternativ pentru învățarea limbii armene de către vorbitorii de română. Am publicat și alte cărți”, a menționat el.

În timpul redactării cărții Orfelinatul armenesc din Strunga: Mărturii ale destinelor frânte, s-a bazat în principal pe publicațiile armenești din România, considerând importante nu doar articolele descoperite, ci și însăși descoperirea acestor publicații. Potrivit lui, nici măcar Biblioteca Națională a Armeniei nu deține informații despre aceste ziare. Ele sunt păstrate în Biblioteca Academiei Române, iar întâlnirea cu aceste publicații a fost pentru Arzumanyan o mare reușită, deoarece conțin comori neprețuite.

Adaptare dupa Armenpress.
Nota redacției: Vom reveni cu un articol amplu despre lansarea cărții la Muzeul-Institut al Genocidului Armean.

by Redactor