BEDROS HORASANGIAN : Narek Grigoryan și Artur Miranyan

Sunt doi jucători de fotbal, profesioniști, din Armenia, care actualmente au  fost legitimați la două echipe de frunte din onor campionatul României. Primul ajuns pe  pământ românesc a fost Narek – îmi pot permite să-i spun așa, dată fiind uriașa diferență de vârstă, nu m-ar deranja să-mi spună Daidai  ( nene, în limba armeană) în loc de Baron ( domn, pe armenește) Grigoryan (n.17 iulie 2001, 1,8 metri  înălțime, pe Wikipedia nu ni se spune câte kilograme, dar din ce am văzut la televizor, e iute de picior, nu are burtă – încă, vine și ea odată cu trecerea anilor, iar la armeni devine o calitate, bătrânii din copilăria mea spunau gheobegh, și râdeau când pronunțau cuvântul turcesc altminteri, uff , iar o să fiu admonestat  la vreo ședință a armenimii patriotice peste poate că folosesc cuvinte turcești, dacă s-ar ști că acum citesc un roman al lui Ahmet Altan – un mare scriitor turc contemporan care a și făcut pușcărie pentru afirmații în spațiul public în favoarea armenilor – aș putea primi și un avertisment, dacă nu vot de blam etc – revenind la Narek, joacă atacant  –- cu numărul 30 pe tricou, damblaua noilor generații de fotbaliști, altfel jucătorii purtau numere de la 1 – portarul, până la 11 – extrema stăngă   și fiecare jucător stia pe ce post este și pe ce picior dansează. Acum, toate sunt vraiște, nu mai știi bine ce sarcini au jucătorii, în atac, dar e obligat să asigure și faza de apărare, un fundaș poate da goluri așa cum înaintaș – ca Narek – poate salva echipa sa să primească gol deposedând un adversar gata-gata să împingă mingea în plasă. Asta e în fond lumea în care trăim. Anapoda – dezordine, ariș-veriș – cam tot pe acolo. După ce a jucat în campioantul Armeniei  – în care a înscris 41 de goluri și a dat 40 de pase decisive – statistica ne omoară cu cifre în anii din urmă, cu toate că nici azi nu s-a găsit un răspuns  clar la interogația primordială a filosofiei antice grecești – De la câte fire de nisip începe o grămadă ? – și în naționala ei, acum Narek Grigoryan combate, din 30 august 2023 la echipa Farul din Constanța. Fostul antic Tomis, oraș multicultural  pe unde mereu s-au pripășit armeni și au fost ani buni prin care alți doar au trecut pe la fostul Kustenge – ajuns pământ românesc abia după războiul ruso-româno-turc din 1877-1878 – în care am avut și eu o  mătușă, sora bunicii mele, Mariam. Mătușa Araxi, cea mai mică dintre cei cinci frați și surori a fost măritată cu Părintele Baronian, fratele tatălui mult regretatului Arhimandrit Dr. Zareh Baronian, distins slujitor al Bisericii Armene și cald părinte/ îndrumător/frate/ sfetnic/prieten și se pot adăuga alte multe epitete. Poate într-o bună zi s-o osteni vreun cercetător să se aplece asupra vieții și activității lui Agopik, așa cum îi spuneu prietenii și să scrie o consistentă monografie. Nu mai lungim pelteaua – mai țineți minte despre ce era vorba sau acum datorită agresiunii  glicemiei mereu crescute nici cu gândul nu mai avem voie să pomenim de sarailiile și baclavalele care îndulceau de sărbători de multe ori viețile noastre agresate de o mulțime de belele și buclucuri – și să-i urăm lui Narek Grigoryan să înscrie multe goluri pentru echipa Farul din Constanța. Grupare sportivă evident legată prin mii de fire și de onor Hacik Garabet, fost jucător de rugby și mare mahăr la o echipă care a făcut și face și azi faima Constanței. Dacă mai spunem că managerul și patronul echipei este Gloria României, pe numele lui de machedon tenace Gheoghe Hagi, putem spune că Narek e pe mâini bune.

Despre ce e vorba?

Despre Artur Miranyan, alt fotbalist pripășit prin România, născut la 27 decembrie 1995, cu dublă cetățenie, armeană și ucraineană, ( hopa, adică cum?) atacant  la rândul lui, 1,79 înălțime – abia acum doi trei ani am citit că dragul de Cehov – scriitor, pisateli, rus de vază – avea 1,90, înalt și subțire, dar din toate fotografiile de acum peste 125 de ani – bust sau șezut – nu reieșea că ar fi un lungan de felul lui, ia te uită nene, ne-am zis –  a ajuns să joace, venind liber de contract, la echipa Universitatea Cluj. Faimoasă echipă studențească din inima Ardealului, păguboasă și inimoasă, precum mulți dintre eroii lui William Saroyan, care acum câteva zile a învins într-un meci dramatic cu 3-2 pe eterna rivală CFR Cluj, antrenată de o altă glorie a fotbalului românesc, Dan Petrescu. A jucat și Miranyan, n-a reușit să dea nici un gol, a jucat mult în sprijinul apărării, primind și un cartonaș galben ( avertisment) așa cum mie mi s-a atras atenția că folosesc prea multe cuvinte turcești. În fine, și așa ne-am lungit cu fel de fel de povești, sperăm ca în viitoarele meciuri și Narek și Artur să dea cât mai multe goluri. Ca publicul entuziast să țâțâie și să dea din cap, Ai dracu armenii ăștia!

Orice am face ni se aduce aminte că suntem armeni. Nu știu dacă e bine sau rău, dar ne ducem crucea fiecare cum și cât putem.

La Mulți Ani! /Șad darineru!

by Bedros Horasangian