Armenii din Transilvania în scrierile geografului austriac Adolf Schmidl (1802-1863)

Nu se cunosc prea multe date biografice despre Adolf Schmidl. Opera lui Schmidl, împărțită în mai multe volume, a servit drept ghid de călătorie în Imperiul Habsburgic și în țările învecinate ale acestuia. În anul 1829, la Viena, a fost înființată prima companie de navigație pe Dunăre, cu vase cu aburi, urmând ca în 1834 compania să își extindă raza de acțiune pe Dunărea maritimă și Marea Neagră. Acest fapt l-a determinat pe Schmidl să redacteze ghidul de călătorie. Cel de-al doilea volum a lui Schmidl, intitulat Reisehandbuch durch das Königreich Ungarn mir den Nebenländern und Dalmatien, nach Serbien, Bukarest und Constantinopel, publicat la Viena în anul 1835, conține și date legate de călătoria sa în Transilvania, Moldova și Țara Românească.

Pentru redactarea volumelor, Adolf Schmidl a apelat la propriile memorii de călătorie și la informațiile preluate din diferite lucrări de specialitate, cum ar fi Das Königreich Ungarn de J. C. Von Thiele, ghidul în două volume scris de Rudolph von Jenny (publicat la Viena între anii 1822-1823), memorialistica unor călători din secolele XVIII și XIX, dar și notițele istorice și topografice extrase din revista ,,Tudományos Gyűjtemény”. Înainte ca Schmidl să trimită manuscrisul la tipar, Johann Czaplovics i-a citit lucrarea, iar Schmidl a ținut cont de recomandările primite de la acesta. Memoriile personale se împletesc cu fragmente extrase din alte surse, opera sa în ansamblu cuprinzând statistici demografice, economice și informații despre cultura, administrația și istoria din statele în care a călătorit.

În prezentarea călătoriei sale spre Sighetu Marmației, Schmidl sublinia: ,,Prin Sărăsău se ajunge la Sighet. Acest târg important, loc de adunare a comitatului Maramureș se află într-o vale atrăgătoare și roditoare la vărsarea <râului> Iza în Tisa, numără 781 de c<ase>, 3.844 de l<ocuitori>, printre care mulți armeni și evrei”. O parte din familiile armenești de la Dumbrăveni (județul Sibiu) s-au mutat în Partium în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, unele dintre aceste stabilindu-se în comitatul Maramureș. Sighetu Marmației (oraș de reședință a comitatului) era, după cum a menționat și Schmidl, un târg important din comitatul Maramureș, iar comercianții armeni erau nelipsiți în târgurile din Transilvania și Partium.

În descrierea Timișoarei și a comitatului Timiș, Adolf Schmidl a arătat despre Lugojul românesc următoarele: ,,Acest târg însemnat se află pe malul drept al Timișului în fața Lugojului german. Acesta este reședința comitatului, deși este mult mai mic. <Are> cazărmi frumoase. Amândouă târgurile numără împreună cu evreii și armenii, 1.223 de c<ase>, 5.710 l<ocuitori> (…)”. Armenii erau prezenți în târguri datorită meseriilor de bază pe care le practicau, fiind comercianți și meșteșugari.

În capitolul Transilvania. Țara și populația, din lucrarea lui Schmidl, este menționat faptul că ,,După numărul de suflete cei mai mulți sunt români, 850.000; unguri și secui 650.000; germani 350.000; țigani al căror număr este indicat diferit de la 20.000 până la 70.000. Mai vin apoi 7.500 de armeni (…)”. Datele demografice prezentate de Schmidl privind numărul armenilor din Transilvania în prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt total diferite față de cele date de un alt călător străin care a intrat în contact cu armenii din Transilvania, Auguste Fréderic Louis Viesse de Marmont, duce de Ragusa, care sublinia că numărul lor se ridica la 120.000. Tot în capitolul amintit, autorul afirma ,,Armenii, care au emigrat în anul 1672, sunt negustori ambulanți. Ei se îmbracă <în portul> maghiar.”. Schmidl a menționat anul în care a venit un număr considerabil de armeni din Moldova în Transilvania, a menționat activitatea lor de bază și a observat faptul că armenii, treptat, au început să fie asimilați de maghiari în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

În Călătorie de la Cluj spre Baia Mare, Adolf Schmidl lasă posterității o scurtă descriere a orașului Armenopolis (Gherla, județul Cluj): ,,După un ceas treci Someșul, care aici a ajuns un râu însemnat, spre Gherla (orașul armenilor), oraș liber regesc de 550 de c<ase>, 3.400 l<ocuitori> printre care 400 de familii de armeni. <Orașul acesta> este unul dintre cele mai regulate ale monarhiei <habsburgice>, căci toate casele sunt solide, de aceeași mărime și clădite <de parcă ar fi trase> cu șnurul. Are străzi drepte și largi, multe clădiri arătoase: o frumoasă biserică armenească, încă două <alte> biserici, un orfelinat armean, un castel întărit, transformat acum în închisoare a marelui principat <al Transilvaniei>, o manufactură de postav a contelui Esterházy. Tăbăcăria și comerțul cu vite cornute, exercitate de armeni, sunt însemnate.”.

În capitolul Călătorie de la Sibiu la Bistrița, Suceava și Cernăuți, călătorul străin nota următoarele: ,,(…) spre Ibașfalău, oraș liber regesc și capitala comitatului. Ea se află într-o vale foarte plăcută, pe malul drept al râului Târnava, numără 200 de locuitori, în cea mai mare parte armeni, trei biserici. Mănăstirea armenească a mechitariștilor sau a <fraților ordinului Sf.> Anton are o biserică foarte frumoasă, clădită în stil italian, de 73 pași în lungime, cu picturi bune și cu două turnuri înalte de 38 m. <Are> o bibliotecă cu lucrări armenești. Aici <sunt> ruinele castelului principelui Apafi. <Se face> un comerț însemnat cu lână și cu vin.”. Ebeșfalău era o proprietate a orașului armenesc Elisabetopolis, care a fost pentru o perioadă lungă de timp centrul administrativ al populației armene din estul Transilvaniei.

În descrierea orașului Sighișoara, Schmidl a mai menționat și faptul că: ,,Locuitorii sunt în cea mai mare parte sași evanghelici, dar au emigrat aici și armeni în număr de 3.000 <care au venit> în 1672 sub Mihai Apafi (…)”.

Adolf Schmidl a mai descris Gheorgheniul (județul Harghita), o altă așezare importantă pentru armenii transilvăneni. Despre Gheorgheni a scris următoarele: ,,Târgul acesta, într-o vale încântătoare pe pârâul Becheni, este locuit mai mult de armeni, care sunt unii meșteșugari, <iar> alții se îndeletnicesc cu negoțul de vite și lemne în Moldova; <aici> este o frumoasă biserică armenească.”. Târgul Gheorgheni era o localitate importantă pentru comunitatea armeană din Transilvania alături de Armenopolis, Elisabetopolis și Frumoasa.

Dintre toți călătorii străini care au intrat în contact cu comunitățile armene din Transilvania, geograful Adolf Schmidl a fost cel care a oferit cele mai multe informații legate de aceștia și de orașele pe care le locuiau.

Maria-Alexandra CÂMPEANU(Baia Mare)

Masterand, Facultatea de Istorie si Filosofie, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca

_________________

Bibliografie: Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, Serie nouă, vol. III, coord. Paul Cernovodeanu, București, 2006.

by Mihai Stepan Cazazian