Un an de energie nouă la Centrul Cultural Armean – Interviu cu Ligia-Verkin Keșișian

Centrul Cultural Armean din București al Uniunii Armenilor din România a fost mereu un spațiu în care tradițiile și cultura armeană s-au întâlnit cu publicul larg. Însă fiecare perioadă aduce cu sine o nouă energie, o nouă viziune și noi moduri de a pune în valoare această moștenire. De un an, Ligia-Verkin Keșișian este cea care duce mai departe această misiune, găsind modalități proaspete de a atrage oameni din diferite generații și contexte culturale către acest loc. Cu o experiență vastă în organizarea de festivaluri de muzică, film și literatură, Ligia a venit cu dorința de a extinde și diversifica activitățile Centrului, de a-l face mai vizibil și mai accesibil. A căutat să creeze evenimente care să stârnească curiozitatea, să aducă mai aproape cultura armeană de un public cât mai larg și să transforme acest spațiu într-un punct esențial pe harta culturală a Bucureștiului.

Cum a fost acest an pentru ea? Ce provocări a întâmpinat? Ce evenimente au rămas aproape de sufletul ei? Și, mai ales, ce urmează? Am stat de vorbă cu Ligia despre această călătorie.

A trecut un an de când ai preluat conducerea Centrului Cultural Armean. Cum ai descrie această experiență?

“Am fost teribil de încântată când, în martie 2024 mi-a fost încredințată această responsabilitate, mai ales având în vedere că aveam de mult acest vis, acela de a crește un spațiu și o comunitate în jurul său, unde să pot organiza evenimente sub diferite umbrele culturale și artistice, pentru diferite categorii de public. Mai ales că, în afara teritoriilor deja bătătorite și explorate de mine de-a lungul celor 14 ani de când sunt implicată în festivaluri de muzică, film, literatură și alte forme de manifestare, îmi doream să aprofundez pe îndelete cultura armeană, dincolo de căutările mele individuale și de o dragoste nemărginită pentru Paradjanov și alți artiști de căpătâi descoperiți în fragedă tinerețe.

Sunt recunoscătoare că o pot face acum și, mai ales, că pot împărtăși cu alții bijuteriile mai puțin cunoscute ale acestei culturi. Există o sumedenie de povești aflate sub un con de uitare sau despre care se vorbește prea puțin aici, merită să le aducem în atenția celor mulți, să creăm contexte favorabile întâlnirii dintre armeni și publicul larg, să arătăm meritele și vasta moștenire culturală a armenilor în spațiul românesc și internațional și să creăm cultură vie mai departe. A fost un an plin și intens, mi-am propus de la bun început să pun bazele unor evenimente recurente care să fidelizeze un public, dar să clădesc de asemenea și să atrag evenimente importante din București la Centrul Cultural Armean, astfel încât participanții să devină curioși să afle cât mai multe despre cultura noastră. Cu fiecare eveniment, Centrul s-a transformat și devine deja neîncăpător pentru toți participanții.”

Nu toate planurile prind contur rapid, dar unele idei își găsesc locul firesc atunci când sunt susținute cu pasiune și muncă. Ligia nu a venit doar cu experiența acumulată în evenimente culturale, ci și cu o dorință sinceră de a explora mai profund cultura armeană și de a o face cunoscută unui public cât mai larg.

“Mii de oameni au trecut pragul casei din Armenească 13 în 2024 și am speranța că acesta reprezintă un mare prilej de bucurie și mândrie pentru întreaga comunitate.”

Această imagine vorbește de la sine – un loc care atrage oameni, care devine un punct de referință, unde fiecare eveniment adaugă un nou strat la povestea Centrului Cultural Armean.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în acest prim an?

“Trebuie să recunosc că entuziasmul mi-a fost cel mai fidel aliat, lăsând prea puțin loc anxietății. Nu m-am cutremurat, ca în alte ocazii, la gândul că ar fi anevoios să creez evenimente noi într-un spațiu încă necunoscut publicului larg. Dimpotrivă, am făcut lucrurile firesc, bazându-mă pe mecanismele creatoare pe care le-am cultivat de-a lungul anilor și privind cu încredere spre ceea ce poate deveni acest centru pe harta culturală bucureșteană.

Provocările nu au fost neapărat logistice, ci mai degrabă de ordin emoțional. A fost o călătorie interioară, un proces de descoperire și de recuperare a unor repere culturale pe care nu le-am avut la îndemână din copilărie. Am pătruns relativ târziu în comunitatea armeană, iar contactul meu cu această lume a fost până acum fragmentat. De aceea, m-am trezit, pe alocuri, încercând să umplu goluri, să învăț din mers, să îmi asum cu smerenie necunoașterea și să o transform în curiozitate activă. Sigur, s-a strecurat uneori și un sindrom al impostorului – o senzație firească atunci când navighezi între lumi, când încerci să îmbini un patrimoniu cultural bogat cu o viziune proaspătă. Nu cunosc limba armeană, iar uneori am simțit că îmi lipsesc anumite nuanțe esențiale. Cu toate acestea, am reușit să temperez întrucâtva această nesiguranță datorită feedback-ului primit de la artiști și public.”

Provocările nu s-au limitat la organizare sau planificare – au fost și despre descoperire, adaptare și acceptarea unui drum învățat din mers. Îndoiala s-a strecurat uneori, dar a fost rapid eclipsată de energia evenimentelor și de reacțiile publicului.

Fiecare pas a adus cu el ceva memorabil. Ce momente au rămas cel mai aproape de sufletul Ligiei? Ce proiecte au reușit să transforme acest spațiu într-un adevărat punct de atracție culturală?

“Anul acesta a fost, fără îndoială, unul al construirii și al descoperirii. Printre realizările care mi-au rămas cel mai aproape de inimă se numără organizarea târgului de iarnă, un eveniment boutique, ce a reunit ateliere, artizanat, și oameni pregătiți să întâmpine sezonul rece în stil armenesc, contribuind la o atmosferă călduroasă și primitoare, exact cum mi-am imaginat că trebuie să fie un centru cultural viu. De asemenea, serile de film dedicate marelui Serghei Paradjanov, acompaniate de discuții și reflecții asupra artei sale unice, au fost momente de reală comuniune artistică între oameni care știu să asculte și să privească dincolo de ecran, mai ales că foarte mulți artiști români și tineri cinefili au avut astfel ocazia să descopere opera lui Paradjanov pentru prima dată în cadrul evenimentului, care, alături de sărbătorirea acestui magician al marelui ecran, a fost una dintre mizele principale.

Un alt proiect drag îl reprezintă seria de „Ceaiuri Dansante”, care a readus la viață atmosfera și bucuria petrecerilor de altădată, din Bucureștiul interbelic, perioadă în care armenii erau extrem de activi în viața culturală și negustorească a capitalei. Această serie vine, desigur, cu un suflu proaspăt și eclectic, inspirat de muzicile și dansurile care ne-au traversat istoria personală și colectivă și aduce împreună generații și culturi diferite care se bucură împreună de muzică, dans și delicatese armenești. Expoziția centenară Matty Aslan a fost un alt eveniment care a readus în atenția publicului un artist armean care a trăit și a creat în România și care merită toată atenția pasionaților de grafică și caricatură. Dintre evenimentele organizate și co-organizate de Centrul Cultural Armean, în afara casei și cartierului, voi menționa desigur Festivalul Strada Armenească, eveniment care a căpătat o amploare uriașă în peisajul festivalier național și al diasporei armene din întreaga lume și care și-a dublat numărul de participanți în anul care a trecut.”

Fiecare eveniment organizat a fost mai mult decât o simplă întâlnire culturală – a fost o punte între trecut și prezent, un mod de a aduce în atenție nu doar istoria, ci și energia vie a culturii armene. Însă toate aceste eforturi nu sunt doar despre moment, ci despre direcția în care se îndreaptă acest spațiu.

Ce înseamnă, de fapt, să păstrezi și să promovezi identitatea unei comunități? Cum poate Centrul Cultural Armean să devină nu doar un loc de redescoperire, ci și o sursă de inspirație pentru viitor?

“Este esențial ca o minoritate, mai ales una care a avut un impact semnificativ asupra culturii țării gazdă, să se bucure de o reprezentare adecvată și constantă. Cu atât mai mult cu cât, învățământul preuniversitar din România, istoria și cultura minorităților etnice sunt adesea absente din programele școlare, există o nevoie reală de a ne cunoaște unii pe ceilalți, de a ne descoperi reciproc rădăcinile, parcursul și tradițiile. Arta – fie că vorbim despre literatură, cinema, ilustrație sau alte forme de expresie – este poate cel mai potrivit mediu prin care putem intra în contact cu alte culturi, prin care putem învăța să le înțelegem și construi punți interculturale de comunicare. Mai mult decât atât, arta ne ajută să exersăm admirația și curiozitatea pentru ceea ce nu ne este încă familiar.

Un centru cultural bine gestionat trebuie să fie un catalizator de dialog și descoperire, un loc care atrage oameni din diferite generații și cu diverse preocupări, oferindu-le acces la dimensiuni mai puțin explorate ale culturii armene. Fiecare eveniment devine, astfel, un prilej de cunoaștere, o poartă deschisă spre o lume fascinantă, un impuls spre curiozitate vie și incandescentă pentru tot ceea ce înseamnă patrimoniul cultural armenesc.”

Construirea unei rețele de parteneriate a fost esențială pentru a aduce Centrului Cultural Armean mai multă vizibilitate și pentru a diversifica activitățile sale. Fiecare colaborare a adus o nouă oportunitate, fie că a fost vorba despre proiecții de film, expoziții sau acces la colecții de patrimoniu.

„Dintre parteneriatele internaționale, menționez Centrul Național al Cinematografiei din Armenia, Armenian Rolan-Bykov Foundation, Cineteca di Bologna și alte instituții din Georgia și Ucraina, care ne-au ajutat cu proiecțiile de film organizate în 2024, Muzeul Paradjanov din Erevan. La nivel local, ne-am bucurat de prietenia celor de la Apollo 111 Teatrul & Barul, care au găzduit o parte a proiecțiilor din Retrospectiva Paradjanov și petrecerea de încheiere, Muzeul Țăranului Român, UNATC I.L. Caragiale, Muzeul Jucăriilor, care a pus la dispoziția noastră o întreagă colecție de cărți, broșuri, schițe semnate de Matty Aslan, Londohome, iar lista este în plină dezvoltare.”

Ce urmeaza? Cum vezi evoluția Centrului Cultural Armean în anii următori? Ce planuri ai pentru viitor?

„Vă pot spune deja că 2025 va fi un an plin de evenimente consistente. Am stabilit în ianuarie un parteneriat de lungă durată cu Institutul Francez din București, pentru a găzdui, începând din luna aprilie, proiecții aproape lunare ale unor filme armenești mai noi și mai vechi la Cinema Elvire Popescu, lucru care mă bucură enorm, fiind una dintre sălile de cinema cele mai apreciate din București. De asemenea, în luna martie, Centrul Cultural Armean va găzdui o expoziție ce va prezenta 13 femei armene din România, Armenia și diaspora, ce au avut o contribuție remarcabilă fie în diferite arii, de la artă și muzică la diplomație și medicină. Ilustrațiile sunt realizate chiar în vreme ce scriu aceste rânduri, de către artista armeană Maretta Aivazian, care a acceptat cu mult entuziasm propunerea noastră. În luna aprilie, vom organiza alte două expoziții, în parteneriat cu The Armenian Genocide Museum-Institute Foundation și o instituție culturală importantă din București, însă voi reveni cu detalii despre acestea în curând. Pe termen mai lung, există în plan câteva antologii de poezie și proză, una inspirată de cartierul armenesc, alta care adună la un loc autorii armeni din România; îmi doresc foarte mult să dezvoltăm de asemenea rezidențe artistice, prin care artiști armeni să viziteze Bucureștiul pentru a-i învăța de pildă pe muzicienii de aici să cânte la duduk, qanun, etc., prin care artiști români să călătorească în Armenia pentru a scrie, fotografia și a se inspira din geografiile materiale și imateriale din Caucaz. Planurile sunt extensive și sperăm ca timpul să fie prietenos cu noi și să ne permită să realizăm tot ceea ce ne propunem. Altfel, pot spune că Centrul Cultural Armean îmi doresc să fie un spațiu al memoriei vii, un loc unde cultura capătă formă prin întâlniri, prin artă, prin dialog și povești. Este un refugiu și, totodată, o punte între trecut și viitor, între comunitatea armeană și lumea mai largă. Aici, istoria nu este doar rememorată, ci transformată într-o sursă de inspirație pentru generațiile noi.”

Ce schimbări ai dori să implementezi pentru a face Centrul mai accesibil sau mai atractiv pentru tineri?

„Sper ca tinerii, atât cei din comunitate, cât și cei din afara ei, să treacă în continuare pragul casei din str. Armenească nr. 13. Începând cu luna martie, Centrul Cultural Armean va găzdui și un cunoscut cenaclu pentru tinerii poeți și vom continua să organizăm diverse ateliere, dialoguri, lansări, expoziții și petreceri atractive pentru toate generațiile. De asemenea, vrem să creăm mai multe contexte de dezbatere informală, unde tinerii să se simtă în largul lor.”

Ce mesaj ai pentru membrii comunității armene care își doresc să se implice mai activ în viața culturală?

„Îi îndemn pe cei care au inițiative și idei să mă contacteze și să povestim împreună despre cum le putem da o formă și despre cum le putem promova fie în rândul comunității, fie în rândul publicului larg. Orice sâmbure de idee, oricât de mic, poate deveni un proiect frumos atunci când există pasiune și dorința de a contribui. Centrul este un spațiu deschis pentru toți cei care vor să-și facă vocea auzită, să propună activități sau să aducă o perspectivă nouă asupra modului în care cultura armeană poate fi celebrată și transmisă mai departe.”

Într-un an, Ligia-Verkin Keșișian a transformat un centru cultural într-o inimă care bate puternic. A adus în prim-plan nu doar trecutul, ci și un viitor promițător. Ceea ce rămâne acum este un singur lucru: să continuăm să-l descoperim, să-l trăim, să ne lăsăm inspirați de ceea ce înseamnă cultura armeană în România.

Mariam GEVORGYAN

by Mariam Gevorgyan