Declarația Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Armenia – 28 februarie 2025

Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Armenia continuă să atragă atenția comunității internaționale, în special partenerilor angajați pentru pacea în regiune și principiilor umanitare, asupra problemei eliberării prizonierilor de război armeni, a ostaticilor și a altor persoane deținute în Azerbaidjan, precum și a proceselor organizate împotriva unora dintre aceștia, desfășurate cu grave încălcări procedurale și torturi evidente.

O îngrijorare profundă este ridicată de publicarea fotografiilor și videoclipurilor cu „procesele” a 23 de prizonieri de război armeni, ostatici și alți deținuți, precum și de rapoarte alarmante din partea avocaților lor despre constrângere, tortură și deteriorarea aparentă a sănătății lor, inclusiv cea a lui Ruben Vardanyan, aflat în greva foamei.

Dovada acestui comportament este îngrijorarea exprimată de Comitetul Națiunilor Unite împotriva Torturii, cazurile documentate de tortură a prizonierilor de război armeni raportate de Human Rights Watch și alte organizații, precum și refuzul continuu al autorităților azere de a coopera cu organismele internaționale, în special Comitetul european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul Armeniei continuă să primească informații cu privire la utilizarea măsurilor interzise împotriva prizonierilor de război armeni, a ostaticilor și a altor deținuți.

Prizonierii de război armeni, ostaticii și alți deținuți sunt ținuți ilegal în Azerbaidjan, încălcându-se flagrant angajamentele și obligațiile internaționale. Detenția și persecuția lor constituie o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar și a drepturilor fundamentale ale omului. O simplă enumerare a instrumentelor juridice internaționale relevante include Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, a patra Convenție de la Geneva (1949) și Convenția europeană a drepturilor omului.

Este evident că autoritățile azere folosesc aceste procese puse în scenă ca instrument de presiune politică asupra Republicii Armenia și de manipulare în societate, având în vedere sensibilitatea acestei probleme pentru fiecare familie și pentru societate în ansamblu.

Este de remarcat în special faptul că aceste procese au loc pe fundalul propagandei continue a urii etnice împotriva armenilor în mass-media azeră.

Soluționarea cuprinzătoare a oricărui conflict implică, înainte de toate, pregătirea oamenilor pentru pace. Cu toate acestea, prelungirea artificială și nejustificată a problemelor umanitare nerezolvate nu servește în niciun fel acestui obiectiv, ci îi reduce perspectivele. Această realitate a fost evidențiată de mai multe ori în timpul discuțiilor cu Azerbaidjan, precum și pe diverse platforme internaționale de către parteneri și organizații. Sperăm că această înțelegere va predomina în percepția autorităților azere cu privire la continuarea alimentării continue a ostilității și a calculelor pe termen scurt.

În absența unei rezoluții definitive a acestei probleme, Armenia nu poate rămâne indiferentă sau pasivă. Prin urmare, va continua să o ridice la diferite niveluri și sub diferite forme, așteptând soluții și progrese pozitive.

mfa.am

by Redactor