BUCUREȘTI | Ziua Femeii celebrată la Centrul Cultural Armean

            Primăvara privim lucrurile într-o lumină proaspătă și prietenoasă. Aerul este dulce, parfumat, pe crengile copacilor apar muguri mulți, gingași, caprifoiul, forsiția, glicina, iasomia, laurul englezesc colorează totul în jur. Plimbările lente, cu bicicleta sau pe jos, prin parcuri sau păduri devin lungi și mai plăcute. Vremea mohorâtă, ceața deasă, frigul, gheața, zăpada se încumetă anevoios să se îndrepte spre alte meridiane. Uneori persistă ploile obositoare și vântul nervos. În apartamente și birouri  se așează ghivece mici, din ceramică, cu flori delicate, de primăvară pentru a îndulci atmosfera.

            Cu bucurie, cu flori, cu stil și alte surprize delicioase au fost întâmpinate doamnele, la începutul lunii martie, în strada Armenească, la numărul treisprezece. La București, Ziua Femeii a fost sărbătorită și în anii trecuți, într-un decor romantic, cu fast, voie bună și întâmplări culturale pline de savoare. În acest mod, în comunitățile de armeni de pretutindeni, se manifestă prețuirea pentru bunici, mame și fiice. 

             După atâta vreme posomorâtă, închisă, după-amiaza densă, plină de arome dulci petrecută în splendida clădire a armenilor a fost vindecătoare. Casele din Bucureștiul de altădată au un farmec aparte. Un mix de emoții și povești a augmentat starea de bine.  Fiecare s-a străduit să fie la înălțime prin accesorii, vestimentație, cuvinte alese, catifelate, complimente.

            O zi perfectă, potrivită anume pentru romantici incurabili ca mine care prețuiesc atenția celor din jur, florile de primăvară, atmosfera și gesturile elegante, comediile cu miez, micile cadouri însoțite de urări frumoase. Într-o astfel de duminică, delicatele mărțișoare au îmbogățit atmosfera locului, strălucind pe hainele doamnelor. La acestă frumoasă sărbătorire Preasfințitul Episcop Datev Hagopian a fost însoțit de preotul paroh Oshakan Khachatryan.   

            Filmul A te îndrăgosti la prima vedere (Love at First Sight) care a avut premiera internațională în 2023 a fost urmărit cu plăcere de iubitoarele cinematografului american și în Armenescă, la numărul treisprezece. Regizat de Vanessa Casswill, cu un scenariu semnat de Katie Lovejoy, producția a avut ca punct de plecare romanul The Statistical Probability of Love at First Sight. publicat de Jennifer E. Smith în 2011. Cele opt volume semnate de autoarea americană au în vedere bifurcațiile lumii de astăzi.

            Pentru fiecare a fost o experiență holistică, plină de lumină, căldură și multe lalele roșii.

            După plăcuta după-amiază am vorbit cu Muza Haciaturian care de ani buni veghează ca această întâlnire de Ziua Femeii să fie un triumf.

• Tot ce întreprind eu în comunitate se datorează celor din familia mea. Tatăl meu a fost în organizația de tineret, în corul Komitas care adesea avea concerte în mai multe orașe. De la aceste participări i s-a tras excluderea din barou. Mama și mătușa mea au cântat în corul bisericii armene. La diferite spectacole recita unchiul meu care a făcut școala armeană. Am ascultat și multe despre trecutul dureros al înaintașilor noștri. Am fost de-a lungul existenței mele în diferite comitete pentru că mi-a plăcut să ajut. Pentru a ne păstra identitatea trebuie să simțim armenește, să vorbim limba strămoșilor noștri în familie. Acum, din păcate, am rămas aici, în România, mai puțini, dar există un nucleu care are grijă în permanență de aceste sărbătoriri, de organizarea mai multor evenimente, de păstrarea obiceiurilor. Am putut mereu să ajut, să colaborez, exact ca mama și soacra mea care și la nouăzeci de ani erau active, urmăreau ce se întâmplă în comunitate. Acum, alături de tinerele noastre, facem lucruri minunate. Și în familie caut să păstrez spiritul armenesc. Cu cei trei nepoți ai mei care trăiesc în Marea Britanie vorbesc doar în limba armeană, serile le spun povești și am grijă ca ei să învețe obiceiurile nostre frumoase.

            Gilda Mologhianu mi-a povestit despre familia în care s-a format, despre bunici blânde și mătuși grijulii, despre dragostea maternă care ne face întotdeauna mai puternici, mai pregătiți pentru a înfrunta inerentele obstacole.

• La dezvoltarea mea au contribuit cu precădere mama, ambele bunici și mătuși. Am fost unicul copil al familiei Nicogosian și poate tocmai de aceea s-a simțit practic ajutorul fiecărei rude la formarea mea. Mama a fost tot timpul ancorată în prezent, a iubit arta, cultura. Ca soție a pictorului Ervant Nicogosian a intrat în legătură cu mulți artiști vizuali. Mama asculta muzică clasică, citea enorm, a fost juristă, dar din cauza unor probleme de sănătate a trebuit să se pensioneze devreme. A crescut-o și pe fiica mea și s-a ocupat de educația ei. Sunt bucuroasă că fiica mea este independentă și îmi indică uneori unele direcții de acțiune, ceea ce nu este rău deloc. Cu nepoata discut diverse aspecte, o însoțesc la spectacole, la teatru, la concerte. Este un exercițiu îndelungat, ca femeie, cu răbdare, să poți transmite ideile bune. Am făcut slalom în cei aproape șaptezeci de ani de viață printre orgolii, situații dificile, nu numai în familie ci și în profesie. A trebuit să-i cunosc bine pe cei din jurul meu, să fiu concesivă, să cedez când este neapărată nevoie. De multe ori există un deficit de comunicare cu partenerul. Cu fiica mea am colaborat foarte bine și în profesie. Cheia este să-l înțelegi pe omul care îți este aproape, să-l ajuți, dându-i o direcție bună.

A fost plăcut să discut  și cu Ioana Vartan, artistă aflată la început de drum. În luna februarie a expus alături de zece alți tineri lucrări în sala Carol I a Galeriei Regale  de Artă din incinta Cazinoului din Sinaia. Expoziția intitulată Identitate s-a bucurat de mulți vizitatori, semn al interesului publicului pentru arta contemporană. 

• Mă bucur să pot celebra Ziua Femeii aici, în cadrul comunității în care am crescut, alături de aceste doamne încântătoare. În viziunea mea, femeia ocupă un loc central în societate. Astfel, prin tablourile mele, încerc să surprind esența feminității în toate formele ei, de la delicatețe și fragilitate, la forță. Fiecare compoziție a mea este un dialog vizual despre identitate, despre povești care nu au fost spuse, despre emoțiile care ne definesc. În februarie, am avut ocazia să expun în Sinaia o serie de lucrări, ilustrând femei în diferite ipostaze. Acestă expoziție care a fost deschisă aproape o lună în frumoasa nostră stațiune de munte a reprezentat o interesantă călătorie prin expresii, posturi și stări sufletești. Am reușit să surprind femeia ca muză, ca forță creatoare, ca luptătoare tăcută  sau ca visătoare între trecut și viitor. Fiecare tablou spune o poveste, iar eu cred că arta are puterea de a da glas unor trăiri pe care uneori cuvintele nu le pot cuprinde. Nu este vorba numai de estetică, ci și de emoție. De Ziua Femeii, doresc ca să ne regăsim într-un spațiu al autenticității, al celebrării identității. Prin artă, prin design, prin orice formă de expresie creativă, putem contribui la o lume în care feminitatea nu este doar apreciată, ci și înțeleasă în toată complexitatea ei.   

Andreea Barbu

Fotografii de Andreea Tănase

by Andreea Barbu