Ruben Vardanyan, fostul ministru de stat al Arțakhului, face apel, din închisoarea din Baku, la o pace reală și de lungă durată

Ruben Vardanyan, fost ministru de stat al Arțakhului, a fost arestat și luat prizonier pe 27 septembrie 2023, în timp ce trecea prin Coridorul Lacin. Vardanyan, care a fost timp de doar trei luni ministru de stat în Arțakh și nu a ocupat niciodată o funcție militară, riscă în Azerbaidjan o condamnare la închisoare pe viață. Alte 15 persoane de origine armeană, care au ocupat funcții publice și militare, judecate de tribunalul militar din Baku, se confruntă, de asemenea, cu acuzații grave.

În prezent, Ruben Vardanyan se află în greva foamei de 18 zile, protestând împotriva procesului judiciar pe care îl consideră un simulacru. Avocatul său a trimis o scrisoare guvernului armean, sugerând mai multe acțiuni, inclusiv solicitarea unui sprijin direct din partea președinților SUA și Franței, a secretarului general al ONU și a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, sau trimiterea unui emisar special pentru negocieri privind eliberarea prizonierilor.

Redăm mai jos mesajul audio al lui Ruben Vardanyan trimis familiei sale.

„Dragi compatrioți,

Astăzi este 5 martie. Vreau să vă spun câteva cuvinte ca Ruben Vardanyan, așa cum sunt – armean în suflet, gândind și vorbind în rusă. Om al lumii, fericit alături de soția mea, iubind pe toată lumea, autodidact și având credință în Dumnezeu.

În primul rând, vreau să vă mulțumesc tuturor pentru sprijinul vostru, pentru gândurile, rugăciunile și scrisorile voastre, pentru faptul că nu rămâneți indiferenți față de ceea ce se întâmplă aici. Simt acest lucru și asta îmi dă putere. Gândul este curat. Mă simt bine, sunt puternic, sănătatea mea este stabilă, sunt împăcat cu mine însumi și, din punct de vedere spiritual, mai puternic ca niciodată.

Vreau să-mi cer iertare de la soția mea iubită, de la familia mea, de la toți cei dragi și apropiați, cărora le-am provocat durere și îngrijorare prin această decizie a mea. Dar știți că fiecare dintre noi are propriul său drum, iar eu l-am ales pe acesta. Destinele noastre sunt predestinate de Dumnezeu, dar drumurile le alegem noi înșine. Chiar dacă refuzăm să facem o alegere, altcineva o va face în locul nostru.

Vreau să subliniez încă o dată că această decizie a mea nu are legătură cu situația mea personală, cu condițiile din detenție, la fel ca și data trecută, când timp de 20 de zile, până pe 24 aprilie, am fost în greva foamei. Acesta este… un protest împotriva procesului, împotriva modului în care se desfășoară acest proces judiciar.

Am fost conștient de ce mă așteaptă, am fost pregătit și sunt pregătit pentru condiții și mai grele. Nu sunt o victimă, nu trebuie să fiu compătimit, pentru că aceasta este o decizie asumată.

Cererile mele rămân aceleași. Dacă mă judecați, faceți-o profesionist, deschis și public, conform tuturor legilor și procedurilor Azerbaidjanului, alături de ceilalți inculpați, în prezența presei internaționale și a observatorilor, dacă sunteți atât de siguri de corectitudinea voastră. Nu separați cazul meu în mod artificial. De ce este cazul meu separat, dacă toate acuzațiile împotriva mea se bazează pe ideea că, după cum credeți voi, sunt membru al unei organizații criminale din 1987?

Nu încălcați propriile voastre legi și proceduri! Nu falsificați documentele, nu denaturați procesele-verbale! Aveți toate dispozitivele mele, toate documentele mele. Nu transformați procesul într-un simulacru de judecată, într-un spectacol! Dacă mă judecați, faceți-o corect!

Tuturor compatrioților mei, celor dragi și apropiați, vreau să le spun următorul lucru: nu sunt judecați doar eu și ceilalți 15 oameni, ci toți armenii. Și dacă nu înțelegeți acest lucru, este o mare tragedie, pentru că aceasta nu este sfârșitul întregii istorii și al conflictului, ci doar o altă etapă, spre regretul tuturor părților implicate.

Sunt acuzat de toate, de absolut tot ce s-a întâmplat din 1987 încoace. Nu este o problemă. Sunt gata să suport cea mai grea pedeapsă pentru asta, dacă ar ajuta la stabilirea păcii și liniștii. Dar este o iluzie să credeți că după aceea veți fi lăsați în pace și că veți putea trăi liniștiți, fără să vă mai gândiți la aceste probleme care vă așteaptă înainte.

Când m-am mutat în Arțakh, știam foarte bine la ce mă angajez. Fiecare om face totul în viața lui doar pentru sine și răspunde în fața lui Dumnezeu, singur, pentru toate gândurile, cuvintele și faptele sale. Sunt profund convins de acest lucru. Și chiar dacă cineva se sacrifică pentru Patrie, pentru familie sau pentru principii, aceasta este o alegere personală și o responsabilitate asumată.

Nu știu dacă voi mai avea ocazia să comunic cu voi, așa că vreau să îmi cer iertare de la toți cei pe care i-am supărat vreodată prin cuvinte, fapte sau neatenție. Iertați-mă. Nu am făcut-o din răutate, din invidie, din mândrie sau din dorință de răzbunare. Nu am vrut niciodată să rănesc pe cineva.

Vreau să vorbesc în mod special despre o persoană căreia gândul că i-am provocat suferință îmi apasă cel mai greu sufletul. Este vorba despre Alvard. Dacă nu aș fi fost în mașina voastră alături de soțul tău, el ar fi fost acum lângă tine. Te rog, iartă-mă! Aceasta este cea mai grea pedeapsă pentru mine – faptul că din cauza mea încă o persoană suferă alături de noi toți.

De asemenea, vreau să îmi cer iertare de la toți copiii care au fost privați de patria lor, pentru că nu am reușit să fac tot ce trebuia pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Am făcut tot ce am considerat că am dreptul moral să fac, pentru că eram alături de voi.

Sunt un om fericit. Dumnezeu mi-a dat o familie minunată, prieteni, colegi extraordinari. Am văzut multe în lume. Dar, în ciuda tuturor dificultăților, asediului, incertitudinii viitorului și condițiilor grele, acele zile au fost unele dintre cele mai bune din viața mea.

Țineți minte: răului nu i se poate răspunde cu rău. S-a întâmplat la Sumgait, apoi Khojaly, și așa la nesfârșit. Această cale este inacceptabilă pentru mine, pentru că nu are viitor.

Sunt optimist și cred că, în ciuda tuturor, vom depăși toate dificultățile și vom trăi din nou în patria noastră, în pace, alături de vecinii noștri, respectându-ne reciproc.

Noi trebuie să creăm o pace reală și de lungă durată, nu doar semnată pe hârtie, ci pusă în practică.

Vă iubesc pe toți. Sunt sigur că totul va fi bine. Am fost, sunt și voi fi mereu alături de voi.

Ruben VARDANYAN”

În ciuda greutăților prin care trece, Ruben Vardanyan rămâne ferm în convingerile sale și continuă să lupte pentru dreptate și adevăr. Mesajul său nu este doar un apel la un proces corect, ci și o chemare la conștientizare și responsabilitate colectivă.

Situația sa, alături de cea a celorlalți prizonieri armeni, rămâne un simbol al nedreptății și al provocărilor cu care poporul armean se confruntă. Cu toate acestea, speranța rămâne vie – speranța că într-o zi, astfel de tragedii vor fi doar amintiri dureroase dintr-un trecut depășit, iar adevărata pace va deveni realitate.

by Mariam Gevorgyan