NOTE DE LECTOR | Wolfgang Gust, redactare : Genocidul armenilor

Wolfgang Gust (n. 9 aprilie 1935, Hanovra) este istoric și ziarist german. A studiat romanistica în Germania și în Franța, de asemenea arta conducerii și administrării în Germania. A lucrat, din 1965, la publicația „Der Spiegel”, unde în anii 1990 a fost, printre altele, autorul unor seriale de articole despre Genocidul armenilor și despre Arțakh. În 1993 a devenit ziarist liber profesionist și apoi a scris în germană două cărți despre Imperiul Otoman și respectiv despre Genocidul armenilor. A publicat pe internet documente originale în germană referitoare la Genocid, care în martie 2000 au fost traduse în engleză. În 2003 a difuzat tot pe internet sute de documente germane, dintre care o selecție avea să fie inclusă într-un volum editat în 2005. A fost distins cu Premiul Garbis Papazian pentru sprijinul acordat nearmenilor în scopul contribuirii la propagarea cauzei armene.

Gust a verificat ediția documentelor publicate de pastorul german Johannes Lepsius, misionar, martor ocular al Genocidului, și a găsit omisiuni și falsificări care mascau responsabilitatea Germaniei în comiterea Genocidului. De asemenea, a publicat în revista „General Studies and Prevention: An International Journal” (vol. 7, nr. 2, art. 8/august 2012), editată de International Association of General Scholars, articolul The Question of an Armenian Revolution and the Radicalization of the Committee of Union and Progress toward the Armenian Genocide, în care polemizează cu un alt istoric german al Genocidului, Hilmar Kaiser. Acesta din urmă – îl blamează Gust – într-un articol al său a evitat să folosească noțiunea genocid, a omis faptele de extindere a deportărilor, a afirmat că intenția inițială fusese reașezarea din rațiuni militare (deși admite că armenii nu reprezentau un pericol pentru securitatea statului), l-a considerat pe Cemal pașa refractar la politica antiarmeană a colegilor săi din conducerea Junilor Turci și a susținut că primele reașezări ale armenilor deportați s-au efectuat în zonele controlate de Cemal și au fost inițiate de el, că el i-ar fi protejat pe armenii din Deir ez-Zor, regiune aflată în sfera lui de control și totuși afectată de masacre.

Așa cum am menționat mai sus, în anul 2005 a fost editat un volum redactat de Wolfgang Gust și conținând documente oficiale privitoare la soarta armenilor din Imperiul Otoman în cursul Primului Război Mondial. Volumul este intitulat Der Völkermord an den Armeniern 1915/16: Dokumente aus dem Politischen Archiv des deutschen Auswärtigen Amts (Genocidul armenilor: documente din arhivele Ministerului de externe al Germaniei, 1915-1916) și a fost publicat de Editura zu Klampen. Versiunea engleză a volumului, publicată de Editura Berghahn Books la New York și la Oxford în 2014, poartă titlul The Armenian genocide: evidence from the German Foreign Office Archives, 1915-1916.

Această traducere este prefațată cu câteva rânduri de redactorul culegerii, Wolfgang Gust, care afirmă că textele diplomatice din epocă, păstrate în arhiva Ministerului de externe german într-un dosar numit „Chestiuni armenești”, au fost augmentate ad-hoc cu documente din alte dosare decât cele ale ministerului, care explică motivațiile și deciziile Germaniei asupra situației din Turcia și din Orientul Mijlociu. Cum imensa cantitate de documente ar fi fost greu de manipulat în tipărituri, a fost înființat portalul de internet www.armenocide.net, din care au fost selectate cele 240 de texte incluse în volumul editat. Și Gust încheie aceste rânduri datate octombrie 2012, Hamburg precizând că în lipsa vreunui sprijin oficial sau particular din surse germane a beneficiat de ajutorul Institutului Zoryan din SUA și în particular de cel al președintelui K. M. Greg Sarkissian și al directorului executiv George Shirinian.

Prefața redactorului este urmată de un Cuvânt înainte, practic un compendiu istoric pe tema responsabilității germane pentru Genocid, semnat de o somitate în problemă, Vahakn N. Dadrian. Acesta subliniază în final că ambii soți Gust – autorul și soția lui, Sigrid, care l-a ajutat în munca lui și căruia Wolfgang îi dedică recunoscător volumul – sunt germani și deci acest „magnum opus”, cum îl numește Dadrian, are o relevanță sporită și în consecință o semnificație importantă.

În continuare, cele 126 de pagini – dintr-un total de peste 800 – consacrate unei Vederi generale asupra Genocidului armenilor scrise de redactorul cărții constituie un adevărat studiu istoric al evenimentelor din 1915-1916, ca o sinteză rezumativă a lucrării sale anterioare pe același subiect, dar de data aceasta reliefând „contribuția” germană. O bibliografie inserată nu la sfârșit, cum se obișnuiește, ci la început și un glosar de termeni turcești inversat și el, adică pus la sfârșit, iau ca între două coperte documentele, cu precizarea – la fiecare în parte – a datei, a sursei, a traducătorului (îndeobște Vera Draack).

Corpul de documente demarează cu o scrisoare din 24 februarie 1913, expediată de ambasadorul german la Constantinopol, Hans von Wangenheim, cancelarului de la Berlin, Bethmann Hollweg, referitor la interesele Germaniei în Imperiul Otoman și la atitudinea guvernului german față de populația armeană. Acest corp se încheie cu un document datat 1 iunie 1921 și expediat de ministrul de externe german Haniel avocatului apărării în procesul Tehlerian, Gordon, privind necesitatea ca Rössler, consulul german, convocat ca martor, să cunoască în prealabil întrebările care urmau să-i fie adresate la tribunal; în finalul scrisorii, Haniel face observația că sintagma „o Armenie fără armeni” nu poate fi generalizată ca expresie oficială a intenției guvernului turc, fiindcă ea a aparținut unui subordonat al unei autorități otomane și este doar o remarcă personală referitoare la dorința turcească.

Parcurgând documentele expuse în paginile acestui volum antologic, poate fi reconstituită parțial istoria acelor ani „blestemați” (cum i-a calificat în titlul memoriilor sale un scriitor armean, victimă supraviețuitoare). Sau cel puțin se pot obține date și detalii de organizare, de făptuire etc asupra crimelor mârșave comise atunci, din perspectiva depărtată a contemporaneității.

Iar meritul lui Wolfgang Gust, dincolo de alcătuirea acestei culegeri, ceea ce poate fi apreciat ca rezultatul unui travaliu imens și intens, este acela că, dacă într-o culegere similară anterioară se efectuaseră suprimări de texte, de această dată el a făcut corecturile de rigoare, fără a modifica, abrevia etc și alegând cu grijă documentele semnificative. Ca atare, din lectura cărții lui Gust Germania reiese vinovată de complicitate la Genocidul armenilor care, pe de altă parte, apare ca fapt istoric atestat documentar și deci incontestabil.

Sergiu Selian

by Sergiu Selian