POEZIE | Ara Alexandru Şişmanian : Poeme din volumul inedit „Onirice” ( 3 )

zborul cerne cenuşă

zborul cerne cenuşă peste zăbovirile ierbii sub care aştept • ies pînă intru în şirul absurd şi abstract al celor demult inutili • al celor ce şi-au pierdut pasărea şi umbra • gura atîrnă neputincioasă de zâmbet ‒ corabia atîrnă aproape naufragiată de alb • şi din scheletul gândului vid mi-am cioplit statuia străinului ce-mi slujeşte de catarg • ştreangul face din fiecare din noi un funambul plin de silabe • iar cheia ‒ cheia murind descuie în sfinx toate enigmele lui puberale • nu, nu întinde mîna monedelor întîlnite pe stradă ‒ în ciuda sînilor lor foarte frumoşi • şi nu uita satirul din trunchiul copacilor ‒ satirul sedus de varul letal al razei de lună • gura-şi tîrăşte literele în cuvinte de neînţeles ‒ în necuvinte poate • în necuvinte ce-adaugă un cearcăn profetic privirii moirelor • nu, nu întinde mîna capului preaobscur ‒ decapitat de propria-i idee • sângele lui ar putea să te umple de navigaţia infinită a celor în veci fără ţărm • desigur, orice contradicţie ascunde povestea dezamăgirii unei marionete onirice • povestea unui somn bizar prin care trecem fără a pune măcar capul pe pernă • basmul unui zâmbet-fantomă atinse de care lumi pudrate plâng şi dispar • da, dispar instantaneu ‒ cum avisul avariat sufocat de albastru •

moartea dă mărturie  

noaptea îngheaţă de-albastru ‒ de mărturie şi crimă • chipul uriaş precum un prag abject al pedepsei • toate acoperişurile au aripi în aerul sculptat de uimire şi groază ‒ de-amurgul transfigurat al terorii • ţipătul mut al mulţimii se înalţă la cer ca un munte înstrăinat de blestem • sângele absurd străluceşte în labirintul celest • vinele galbene acoperă oglinda învinuitei lor laşităţi ‒ cu un singur cuvînt ‒ cu un singur nume ilizibil • cu un singur cuvînt ‒ cu un singur nume ce-şi deschide fereastra în toţi ‒ în tot acest meeting de piatră • e oare-un profet cu unghiile înfipte în vidul acela dureros • e oare-o monedă uriaşă ‒ tăioasă ‒ ce despică vaginul strepezit al femeilor • ele au în loc de braţe nişte torţe aprinse • ele au pe cap ‒ în loc de păr ‒ rădăcini căscate de urlet • nimic nu poate fi citit ‒ şi totuşi vai! totul poate fi înţeles • nici un semn ‒ doar acele înspăimîntătoare candelabre iluminate de şerpi • nu moartea banală  a bombelor ‒ a întristatelor, întristatelor explozii • ci nişte abisale, avisale crăpături ‒ demente guri prin care nimicul parcă vorbeşte • da, doar atît ‒ dar cu siguranţă ‒ atît • 

melancolia îngheţată

astăzi ‒ adică ieri cu melancolia secundei îngheţată • sau tălpile suflate de zîmbet ca nişte poteci ofilite • acum, cînd pădurea lacrimilor mele se clatină ‒ iar dubiul mă face parcă să-mi pierd bipedia • da, întunericul cu uşile smulse ale străzilor între care mă legăn cum aş visa • străin de privirile celor ce încuiaţi în trezie ‒ mă judecă • în vreme ce contemplu cerneala ascunsă de noapte între stelele reci • dar iată plutind pe absurdul de apă cerşetorul de rădăcini • cu coiful lui plin de zgomotul monezilor în zadar aruncate • el creşte cu tot negrul în jos prin amintirile violete ale serii • fără pămînt ‒ întîmpinat doar de vid şi memorie • soldat cu gloanţe de-argint în puşca lui liberă ‒ complet inutilă • căutîndu-şi cu-o mînă fantomă raţia de moarte • sau coborînd clina dulce ‒ îndreptîndu-şi truda spre-o sinucidere binemeritată • spre hamacul acelei euthanasii cîştigate din greu • spre acel surîs însenilat, monoschizofren ‒ unde toate clipele, toate clapele vieţii sale scobite • toate ciudatele aşteptări de sânge, de nimic şi de lacrimi ‒ s-ar zice că sînt simultane deşi iremediabil non-concomitente • acolo o pleoapă lipită cu disperare de trotuar ‒ dincolo o palmă de tristeţe adîncită în scoarţa copacului • sau efortul acela fără sens de-a netezi ‒ de-a mîngîia asperitatea ‒ suferinţa tuturor lucrurilor • de-a dreptul cu inima • pentru că totul suferă ‒ iar tu nu mai eşti • decît neantul lăsat în urmă de suferinţă •

* * *

Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.

În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991. Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1/2011, 2/2021), disponibile, împreună cu diferite studii de istorie literară (Trei crime de stat: Eminescu, Labiş, Preda), pe site-ul personal  http://ftp.adshishma.net/Publications-Accueil.html.

Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), Absenţe 5 (2021) şi Letala lunii (2023).

Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015,octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire etc. Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), Les non-être imaginaires. Poème dramatique (martie 2020), Orphée lunaire (noiembrie 2021), iar la Échappée belle édition, volumul Mi-graines (noiembrie 2021) – toate, abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ.

În septembrie 2024 publică versiunea franceză: La létale de la lune (éd. PHOS).

Pagina de poezie pe site-ul personal: https://adshishma.net/Ara/Poesie-ROM.html (şi pentru franceză: https://adshishma.net/Ara/Poesie-FR.html).

by Mihai Stepan Cazazian